cand am inteles ca azi a fost 1 mai, era deja noapte, toma imi dormea in brate, tatalutoma imi spunea ca ne-am inhamat la prea multe vise marete in acelasi timp, eu spuneam ca nu mi-e frica de nimic, iar panourile publicitare urlau a progres din strada.
imbratisasem o prietena buna, vizitaseram o gradina generoasa, gustasem o capsuna furata de toma dintr-un ghiveci de vanzare, ma minunasem deasupra unui lac plin de brusturi plutitori, ma scufundasem intr-o piscina dichisita, culesesem niste dovlecei. toma plantase niste busuioc, cucerise niste oameni cu zambetul lui pe jumatate. bausem niste vin, gatisem dovleceii culesi. tatalutoma imi adusese deja ditamai mana de patrunjel pe care am plouat-o peste dovleceii caliti cu usturoi. florile de dovlecel le pusesem intr-o salata si dadusera bine. vorbiseram despre cum timpul nu exista in definitiv, ci doar in mintea oamenilor, ca numai anotimpurile conteaza si busuiocul plantat de toma si piersicul care a rodit si dovleceii culesi, si dorul de gradina de la pucioasa.
apoi toma alergase prin iarba descult, iar eu urma sa primesc o oferta de job ca un vis.
tratasem visul la modul cel mai asumato-entuziast cu putinta, bugetasem in linii mari, zambisem.
venise seara si si toma obosise de atata dans in iarba. vinul se terminase. ziua se trecuse la fericite inainte sa aflu ca azi fusese 1 mai. poate ca timpul chiar nu exista. poate ca obsesia lui toma pentru ceasuri e doar un pretext, o invitatie la trait clipa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu