Treceți la conținutul principal

nu lasa unumaiu sa-ti umble la fericire!

cand am inteles ca azi a fost 1 mai, era deja noapte, toma imi dormea in brate, tatalutoma imi spunea ca ne-am inhamat la prea multe vise marete in acelasi timp, eu spuneam ca nu mi-e frica de nimic, iar panourile publicitare urlau a progres din strada.
imbratisasem o prietena buna, vizitaseram o gradina generoasa, gustasem o capsuna furata de toma dintr-un ghiveci de vanzare, ma minunasem deasupra unui lac plin de brusturi plutitori, ma scufundasem intr-o piscina dichisita, culesesem niste dovlecei. toma plantase niste busuioc, cucerise niste oameni cu zambetul lui pe jumatate. bausem niste vin, gatisem dovleceii culesi. tatalutoma imi adusese deja ditamai mana de patrunjel pe care am plouat-o peste dovleceii caliti cu usturoi. florile de dovlecel le pusesem intr-o salata si dadusera bine. vorbiseram despre cum timpul nu exista in definitiv, ci doar in mintea oamenilor, ca numai anotimpurile conteaza si busuiocul plantat de toma si piersicul care a rodit si dovleceii culesi, si dorul de gradina de la pucioasa.
apoi toma alergase prin iarba descult, iar eu urma sa primesc o oferta de job ca un vis.
tratasem visul la modul cel mai asumato-entuziast cu putinta, bugetasem in linii mari, zambisem.
venise seara si si toma obosise de atata dans in iarba. vinul se terminase. ziua se trecuse la fericite inainte sa aflu ca azi fusese 1 mai. poate ca timpul chiar nu exista. poate ca obsesia lui toma pentru ceasuri e doar un pretext, o invitatie la trait clipa.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...
13 comentarii
Citiți mai multe

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...
6 comentarii
Citiți mai multe