Treceți la conținutul principal

calibrarea de la 5 si un sfert

prin cairo sa tot fie vreo 44 de grade, care noaptea nu coboara nici rugate.
am ajuns sa ma trezesc dimineata la 5 si un sfert, sa fug pe acoperis, sa ma indoi in 5 pozitii de yoga, sa las rasaritul sa ma prinda incrucisata, ca sa iau o portie de racoreala, cu care altfel nu mai apuc sa ma delectez pana in dimineata urmatoare.
refuz aerele condintionate cu care e blindat apartamentul nostru si o tin pe dusuri dese si apa. 
se face 6, se trezeste toma, mananca 3 iaurturi si-i povesteste lu tati vise, pana e gata cafeaua si-o bem pe acoperisul cu pricina, unde eu nu mai contenesc cu revelatiile care m-au strabatut pe cand iesea soarele dintre piramide. divaghez, doar ca sa ma dau mare ca am piramidele in ceafa. incerc sa le vizualizez cu puterea mintii, dar mintea e goala de-acum, gratie portiei de yoga de la 5 si un sfert.
luam un taxi spre scoala, soferul e un extremist musulman, in rochie, chel si cu barba lunga; incearca sa ma convinga asupra unui program on line de comenzi de taxi. 
ii spun ca-mi place din strada. nu zambeste.
ma intreaba cum il cheama pe copilul meu. toma! 
tuma? 
no, tOma. 
tuma! 
ei, hai ca ma enervezi: to to to... 
To, reuseste el sa pronunte, dar eu m-am plictisit deja.
si pe sotul tau cum il cheama?
ma da ma lasi? il intreb eu, fara cuvinte, ci asa cu un pf!
nu vreau sa-ti zic.
de ce?
pai nu iti sunt datoare cu informatia asta.
el zambeste: cum vrei tu..
ajungem la destinatie.
imi repeta cat de super e easy taxi. il ignor.
platesc. zic: say shokran (multumesc)! catre toma
shokran, se conformeaza minorul.
extremistu nu aude.
shokran, striga toma, in van.
se intoarce la mine: mami, man don't shokran!
n-are nimic mami, alta data! mersi c-ai incercat.
bye tuma, se trezeste amortitu!
hai sictir ii zic eu in timp ce inchid portiera.
la scoala sunt senina, primesc acuze cu deschidere. un copil de 6 ani se vaita ca parintii lui au raspuns initiativei mele cu mai putine gadgeturi si mai multe carti de povesti.
ma intreaba: mis corina, where is my tablet? my mom took it because you said so. 
then read a book!
fumega.
one evening the tablet, one evening a book, propun eu.
tonight tablet? spera el.
only if you read yesterday a story!
el imi spune ca a fost asa de suparat fara tableta, ca nu i-a mai ars de citit.
ok, dar acum ca ai inteles regula, mergem inainte. hai fugi la sport.
of! si fuge.
ziua se topeste, absolut fiecare om cu care ma intalnesc mi se vaita de cat de cald e afara.
le spun tuturor ca nu se raceste brusc daca esti nervos. si ca asta e tara lor, sa nu mi se vaite mie.
in fine.
il iau pe toma de la gradi, are multe povesti de peste zi.
ii iau o inghetata la care nu spera.
intram in casa si vrea in cada. stie deja cum sa se recalibreze.
ma intreaba daca nu cumva ar putea sa ia inghetata dupa el in cada, si uite ca nu ma impotrivesc.
se bucura asa tihnit ca de fiecare data cand incearca o senzatie noua.
il las in cada si merg sa fac niste paste cu sos gros de rosii. el termina inghetata, apoi spala pe rand fiecare jucarie din cada, cu apa calaie si sapun. sa tot spele vreo 37 de jucarii.
pastele sunt gata. mancam cu pofta.
it's nice! imi spune el.
zambesc si-i trag scaunelul mai aproape de masa.
pastele se duc in poala totusi si el rade in hohote.
il transport iar in cada cu senzatia ca ziua nu se mai termina.
vine tati, ce bine!
tati, mami icecream, water, pasta, water.
wow, you had icecream? how come?
era cald, justific eu!
mai trece niste vreme si toma trezitul la 6, cedeaza.
ma mai intreaba insa, inca o data, why is the boy fighting? despre un baiat care l-a lovit mai zilele trecute.
he needs love and he doesn't know how to get it. ii spun eu si-i pup genunchiul transpirel.
il fura somnul, cat sa deschid o bere si sa scriu aci 2 randuri, sa ramana pentru posteritate, despre ziua asta multa, inceputa pe acoperis la 5 si un sfert.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet