Treceți la conținutul principal

refugiata din yemen

sunt la scoala si nu sunt. corpul imi doarme cu ochii deschisi, inima mea e impacata, mintea ia o pauza.
serbarea de ieri s-a incheiat complicat, dar sunt fericita. copiii au performat zambind, tatalutoma a fost acolo, am ras acelasi ras, eu pe scena, el in public.
e mandru de cum imi fac treaba, iar eu sunt linistita cand ma uit la el.
cativa parinti s-au vaitat, dar lectia nemultumitului pe toata lumea am invatat-o cu mult in urma, deci zambesc. cu fiecare reusita stiu mai bine cine sunt si primesc acuzele mai senina ca ieri.
o mama cu 5 copii e interesata de programa scolara pentru mezinii ei. e o refugiata din yemen, sotul ei a murit subit, apoi cand inca nu se dezmeticise, a venit razboiul ca o salvare de la necooperatul cu moartea sufletului pereche.
cati ai ai? o intreb.
38.
eu 32. zambim. nu ne ajuta cu nimic numerele astea. a fost asa doar o verificare sa ne amintim ca suntem in viata si ca mai avem de luptat.
pot sa te intreb, pentru mine: cum te-a asumat egiptul, cand de fapt egiptul a atacat yemenul?
stii, nu egiptul ne-a atacat, egiptul e parte din coalitie, dar pe noi ne-a atacat arabia saudita.
si cum ai reusit sa fugi in egipt?
locuiam la granita cu atrabia saudita si am tranzitat repede.
adica arabia v-a atacat, doar ca sa va ia tara? .. dar v-a lasat sa fugiti in lume tranzitand aeroportul lor?
eeii. zambeste ea mai batrana decat cei 38 de ani pe care ii poarta sub valul negru: razboiul e una si viata e alta. daca ai hartii in regula, fugi orunde. iar hartiile mele erau curate. sotu meu mi-a facut un extra-pasaport inainte sa moara, parca a simtit.
esti o femeie puternica, i-am spus.
nu cred ca sunt, mi-a zis ea.. si lacrimile au stat la locul lor.
cand esti nascuta?
decembrie.
ah, sagetator. sigur ca esti puternica. si o sa invingi, de dragul celor 5 copii.
sper, incerc sa mimez fericirea peste zi, pentru ei, dar seara cand vorbesc cu el si-i povestesc ziua, plang.
inteleg. dar e de datoria ta sa-i dai vesti bune.
si sa-ti cauti fericirea. copiii tai nu vor creste fericiti fara o mama fericita. ajuta-i sa vada ca viata are inca surprize.
iar egiptul o sa te asume cald. o sa-ti oblojeasca ranile. si zile bune stau sa vina!
imi arata o poza cu ea si sotul ei, fericiti.
ma uit la un om care nu mai e si nu las nicio lacrima sa curga. daca ea e puternica si eu sunt.
ea adauga: banii nu sunt totul. suntem foarte bogati, sotul meu si familia lui au avut grija.
dar parca toate s-au sters in 3 saptamani. intai atacul lui cerebral, apoi razboiul.
am pierdut sufletul pereche, casa, tara, tot.
rescrie-te! copiii tai sunt cu tine, piticii vor fi in sub aripa mea din septembrie si o sa am grija sa zambeasca in fiecare zi. o sa te bucuri de reusitele lor, si-o iau de mana.
imi strange mana si-mi multumeste.
nu, eu iti multumesc!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...