cerul si pamantul. rasul si plansul

iar innod o scriitura de somnul casei si mizez pe furiseala, ca sa termin gandul.
imi era dor sa insir simtiri, sa inseilez emotii, sa mai termin din inceputele inimii.
poimaine incapsulam si fericirea de anul asta, o sa planga leaganul curuletu lu tomica, tataie o sa cante in frunza catre zarea plumburie, iar prajiturile lu mamaie usca-se-vor pe la colturi in asteptarea musafirilor.
noi bea-vom la cairo un vin din beci, cu gust metalic si zambete aduse aminte.
asa tin bucuriile, putin.
cate putin.
luate cate mult.
de cate ori ne sugruma dorul.
m-am asezat pe pat la mamaie si s-a facut bucuria chinga in stomac. mereu aceeasi chinga, de teama ca timpul nu ne mai asteapta. ca vremea se supara pe naravul meu si cei 89 de ani aleg sa atarne brusc prea greu.
eee, cand pleci?
marti.
a trecut saptamanili.
of.
ce ai luat si tu sa duci p-acolo?
niste apa de ploaie, ca acolo nu ploua.
ete partz! izmeneala.
si alceva?
uite, o strachina, o lingura de lemn, niste sfoara, niste condimente.
ce contimente?
pai de varza.
cum fa? pai ion varza pun piper. ce contimente ie alea? ce a mai insit acuma?
pai ie amestecate bre, piper cu sare cu chimen, cu bisioc.
...
auzi fa mamica, sa-l pui fa pa omu tau sa sa barbireasca si el, ca daca tu esti frumoasa, sa fie si iel frumos. pi ci ie aia cu barba asa? mai iera unii, o impletea acia jos. iel e tiner, pai am vazut la telivizor unii batrani si frumosi, dapii iel cari ie tiner.
auzi, da can te-ai dus tu acolo la satu iegipt, un l-ai gasit?
l-am vazut mamaie si man dus la el. vorba lu niculina stoican: cand am vazut om frumos, singurica m-am pus jos.
ha ha.
auzi, da bine ca ti-a crescu perisoru, arati si tu frumoasa. mai stii, intr-o vreme ai venit pa la mine cu niste tepi in cap, aoileu, te-ai dus pa valea plopuli zburlita asea, ce-o fi fost in capu tau?
of, fa corino, te-ai duus daparte fa. ce sa faca biata ma-ta cand n-are ochii iei da un te-o lua?
si ochii mei plang pe dinauntru si tac o secunda grea ca un taler de aprozar. deschide toma usa casei batranesti, ca un kil de mere bune, in contraponderea greutatii mele planse in cantarul aprozarului alegerilor vietii. zambetul lui vinovat dizolva toate dilemele, distantele se topesc in vecinatati palpabile, iar acadeaua pe care a strerpelit-o cat plangeam eu pe dinauntru, manjeste acum obrajii impiersicati.
lu mamaia nu pot sa-i spun ramai sanatoasa, fiindca ea nu vrea sa mai ramana.
nu pot nici sa-i spun ca ne vedem la anu, ca o astfel de urare se traduce intr-un cutit care taie din amandoua.
ii spun ce bine e cand ma trage pe spinare, iar ea face cateva drumuri din ceafa spre mijloc, cu mainile ei aspre de atata amar.
o pup si plec, rup doua garofite din gradina sa-mi tina de drag inca niste timp. ma intorc sa ma uit la ea. o gasesc senina. aproape c-a uitat ca a oftat. deci batranetea are si bucatile ei de inima usoara. asta imi da speranta.
norii se plimba in straturi, ca-ntr-o reclama despre curatirea cea mai curata. mai alb ca albul.
ma tot intreb cu ce s-au ocupat ochii mei atata viata cat am trait, inainte de extrapolarea desertica?
ce gandeam eu cand mi se opreau intrebarile la orizontul verdelui asta clar si ce fel de raspunsuri veneau din albastrul cerului, de inima nu-mi statea cuminte?
unde am fost cand au crescut dealurile astea? unde mi-au devenit ele suficiente cand am fugit? cum ma plictiseam eu la sipot, iar acum imi vine sa-l plang curgand, ca sa leg picaturile intr-o vesnicie, care sa bata dorul sec de la cairo.
oof tomica. sa pleci si sa te intorci mereu. sa razi bucuria oamenilor si sa le asculti plansul de colo pana colo. sa deschizi lumi, sa te miri si sa cauti!