mi-am mai notat niste ganduri in agenda inimii si le dau drumu si pe la voi prin constiinta, ca prea fierb revelandu-se de atata simplu de fapt.
am vazut pe fashion tv niste domnisoare care isi tuguiau buzele si isi intristau ochii de fiecare data cand le surprindea cate un fotograf.. si erau multi fotografi la ele acolo in culise. apoi la cate o pauza, se strangeau ele cate 3-4, se vedea pe ele ca se cunoscusera acolo, nu se stiau din curtea scolii.. si se luau de gat, zambeau larg si li se inveseleau ochii intr-un selfie grabit pe care si-l permiteau pana veneau hienele, fotografii platiti sa le stoarca tristetea.
a fost pentru prima data cand am asistat la rescrierea selfie-ului.
cum se chinuie tinerele globului, alea care vor sa fie manechine dar nu le lasa coapsele, sa falseze o identitate perfecta de postat pe facebook in timp real, iar manechinele prea devreme stoarse de viata, falseaza fericirea intr-un selfie furat intre 2 prezentari de moda.
in fine, cred ca revelatia asta e mai mult de vazut decat de explicat. v-am cam rapit 3 minute din viata cu ea.
mamaie si toma faceau cornulete impreuna, iar toma ar fi vrut facaletul sa rotocoleasca si el aluatul. mamaie, din zel de foaie perfecta, a zis: nu e voie. iar toma a raspuns: sharing is caring. uite, eu iti dau ceva, iar tu imi dai facaletul un pic and we are happy.
s-au aseazat pe o patura sulimenita in forma de autobuz. toma in pozitie de lotus si mamaie in picioare. o plimba toma pana la parc. biletul costa four five. apoi ea a cerut la cairo si el a dus-o, nu s-a incurcat. degetelele lui dibace volaneau cu incredere. mamaie s-a dat jos, toma i-a urat o zi buna, iar ea a murit de drag si s-a urcat la loc.
in parc ne-am intalnit cu o prietena draguta, ne-a plouat si ne-am asezat pe o bancuta cu un fel de acoperis din plexic. cum povesteam noi despre carti de povesti si ilustratori de geniu, a venit un cuplu de indragostiti, sa se adapostreasca de ploaie. cred ca erau intr-a saptea. povestile ilustrate ar fi fost pentru ei, daca ei nu ar fi inceput sa se sarute cu zgomot, acolo cu noi sub aceeasi ploaie.
in egipt poti sa faci puscarie pentru o astfel de indrazneala, sau sa te ploua cu pietre in drum spre judecatorie. au, dar asta daca esti adult. daca nu esti adult, atunci decid parintii tai judecata, si n-o mai explic fiindca sfideaza viata.
cam asa deci cu dragostea.
un prieten i-a zis lui toma: promise me that one day you ll fight for this country. iar toma a raspuns: i don`t like fighting.
m-au mai marcat cateva povesti despre moarte, cateva blocaje, cateva minti voit inchise in capcana neajunsurilor.
stam acolo in ce nu iese cum am visat, pana pierdem sensul viselor, pasarile incep sa cante degeaba, copacii infloresc peste dramele noastre, ne cautam de acuze si raspandim o pulbere de inconveniente peste ogorul perspectivelor. hai ca i-ar am scapat la microfon.
toma scoate limba in ploaie, inverzeste genunchii, iar tatalutoma imi spune: imi place cum se uita ochii tai la tara ta. se uita altfel decat anul trecut. cu o libertate noua.
avem in egipt 4 saci de haine si 2 saci de carti, un sac de castroane si jumatate de sac de pantofi. cand incheiem aventura asta verde, ne intoarcem in cairo, sa ne mutam in casa cu numarul 6, sa mai umplem niste pereti de sens, sa ne vedem de adancimea convingerii ca dragostea invinge.
maica-mea intreaba: cum mai mama sa dormiti pe jos?
ei nu chiar pe jos, investim intr-o saltea misto de data asta.
pai cine a mai pomenit?
pai zic, e o intreaga filosofie asiatica despre dormitul pe jos.
lasa-ma ma cu pe josu, ca la aia o fi alta clima.
ce-ai ma mami, ploua in asia ca la tine aici in gradina, am vazut eu intr-un film de animatie.
iar la mine in cairo a venit vara. 9 luni de canicula, sa ne fie de bine. si daca ai pat, tot te bagi sub el de cald.
in fine..
azi noapte am visat ca ne mutaseram, dar casa nu era goala. avea o mobila retro, camere multe, o bucatarie larga, o gradina ticsita de vechituri. imi placea potentialul. deciseseram sa incuiem jumatate din camere, sa nu ne intindem aiurea cu dezordinea. si abia asteptam sa organizez gradina din spate si sa beau o cafea pe un parmalac improvizat.
la tv o reclama ne invita la farmacie, nu la cautat pe net solutii de sanatate. m-am scuturat a surpriza, apoi mi-am amintit telul progresist al industriei farmaceutice si m-am linistit. media anti media pro farmacia.
ies in gradina sa vad eu roua ce mai zice? cu ce efecte se mai lauda?
am vazut pe fashion tv niste domnisoare care isi tuguiau buzele si isi intristau ochii de fiecare data cand le surprindea cate un fotograf.. si erau multi fotografi la ele acolo in culise. apoi la cate o pauza, se strangeau ele cate 3-4, se vedea pe ele ca se cunoscusera acolo, nu se stiau din curtea scolii.. si se luau de gat, zambeau larg si li se inveseleau ochii intr-un selfie grabit pe care si-l permiteau pana veneau hienele, fotografii platiti sa le stoarca tristetea.
a fost pentru prima data cand am asistat la rescrierea selfie-ului.
cum se chinuie tinerele globului, alea care vor sa fie manechine dar nu le lasa coapsele, sa falseze o identitate perfecta de postat pe facebook in timp real, iar manechinele prea devreme stoarse de viata, falseaza fericirea intr-un selfie furat intre 2 prezentari de moda.
in fine, cred ca revelatia asta e mai mult de vazut decat de explicat. v-am cam rapit 3 minute din viata cu ea.
mamaie si toma faceau cornulete impreuna, iar toma ar fi vrut facaletul sa rotocoleasca si el aluatul. mamaie, din zel de foaie perfecta, a zis: nu e voie. iar toma a raspuns: sharing is caring. uite, eu iti dau ceva, iar tu imi dai facaletul un pic and we are happy.
s-au aseazat pe o patura sulimenita in forma de autobuz. toma in pozitie de lotus si mamaie in picioare. o plimba toma pana la parc. biletul costa four five. apoi ea a cerut la cairo si el a dus-o, nu s-a incurcat. degetelele lui dibace volaneau cu incredere. mamaie s-a dat jos, toma i-a urat o zi buna, iar ea a murit de drag si s-a urcat la loc.
in parc ne-am intalnit cu o prietena draguta, ne-a plouat si ne-am asezat pe o bancuta cu un fel de acoperis din plexic. cum povesteam noi despre carti de povesti si ilustratori de geniu, a venit un cuplu de indragostiti, sa se adapostreasca de ploaie. cred ca erau intr-a saptea. povestile ilustrate ar fi fost pentru ei, daca ei nu ar fi inceput sa se sarute cu zgomot, acolo cu noi sub aceeasi ploaie.
in egipt poti sa faci puscarie pentru o astfel de indrazneala, sau sa te ploua cu pietre in drum spre judecatorie. au, dar asta daca esti adult. daca nu esti adult, atunci decid parintii tai judecata, si n-o mai explic fiindca sfideaza viata.
cam asa deci cu dragostea.
un prieten i-a zis lui toma: promise me that one day you ll fight for this country. iar toma a raspuns: i don`t like fighting.
m-au mai marcat cateva povesti despre moarte, cateva blocaje, cateva minti voit inchise in capcana neajunsurilor.
stam acolo in ce nu iese cum am visat, pana pierdem sensul viselor, pasarile incep sa cante degeaba, copacii infloresc peste dramele noastre, ne cautam de acuze si raspandim o pulbere de inconveniente peste ogorul perspectivelor. hai ca i-ar am scapat la microfon.
toma scoate limba in ploaie, inverzeste genunchii, iar tatalutoma imi spune: imi place cum se uita ochii tai la tara ta. se uita altfel decat anul trecut. cu o libertate noua.
avem in egipt 4 saci de haine si 2 saci de carti, un sac de castroane si jumatate de sac de pantofi. cand incheiem aventura asta verde, ne intoarcem in cairo, sa ne mutam in casa cu numarul 6, sa mai umplem niste pereti de sens, sa ne vedem de adancimea convingerii ca dragostea invinge.
maica-mea intreaba: cum mai mama sa dormiti pe jos?
ei nu chiar pe jos, investim intr-o saltea misto de data asta.
pai cine a mai pomenit?
pai zic, e o intreaga filosofie asiatica despre dormitul pe jos.
lasa-ma ma cu pe josu, ca la aia o fi alta clima.
ce-ai ma mami, ploua in asia ca la tine aici in gradina, am vazut eu intr-un film de animatie.
iar la mine in cairo a venit vara. 9 luni de canicula, sa ne fie de bine. si daca ai pat, tot te bagi sub el de cald.
in fine..
azi noapte am visat ca ne mutaseram, dar casa nu era goala. avea o mobila retro, camere multe, o bucatarie larga, o gradina ticsita de vechituri. imi placea potentialul. deciseseram sa incuiem jumatate din camere, sa nu ne intindem aiurea cu dezordinea. si abia asteptam sa organizez gradina din spate si sa beau o cafea pe un parmalac improvizat.
la tv o reclama ne invita la farmacie, nu la cautat pe net solutii de sanatate. m-am scuturat a surpriza, apoi mi-am amintit telul progresist al industriei farmaceutice si m-am linistit. media anti media pro farmacia.
ies in gradina sa vad eu roua ce mai zice? cu ce efecte se mai lauda?
Comentarii
Trimiteți un comentariu