imi vine sa scriu in seara asta despre cum ne influenteaza facebookul mersul fiintei.
scrie de ex pe facebook: tacerea mea se rastea la tine. e misto replica asta, e cat o carte intreaga, deci facebook are totusi ceva de zis.
tot de pe facebook aflu si opinii pertinente despre votul la alegerile locale in comuna in care traieste mamaie si ma apuca asa o apartenenta organica, si-mi amintesc cum ma dadeam cu sania in viteza, cand nu se turnase asfalt pe ulita, iar cojocul meu mai avea 2 ierni pana la jerpelirea deplina.
realizez si ca fiecare status sub care eu scriu: ma bucur, e o emotie castigata. se trece cu plus in bilantul virtual al intregirii inimii, literalmente de la un colt al universului, la altul.
ma doare fiecare post care se repeta, dar asta are legatura cu nestatornicia zodiei, cu nevoia mea de a gusta tot, acum, nu mai incolo.
am citit azi despre marturiile gimnastei curajoase si mi s-a umplut sufletul de autentic.
viitorul ori o sa fie pe bune, ori ca o bula mintita spre deliciul neasumatilor.
toma uneste doua bucati de plastelina, una alba mai lunga si alta verde mai mica. zice: asta sunt eu, cu un ghiozdan verde in spate. imi plac de mor asocierile lui rapide si ma regasesc perfect in ele.
i-am zis unei colege cand lucram in banca: arati ca un gandac in iarba. purta pantaloni maro si camasa verde. mama ce s-a suparat!
se uita toma la ceasul care arata 4 fara 20. imi zice: it s 8 and 4 minutes. of, incerc eu sa i explic mecanica limbilor, dar sesizez cat e de complicata de fapt.
ai mei imi povesteau cum ziceam eu cand eram ca el: limba mare e spre mama nuta iar limba mica spre debara. cum sa-ti asumi tu la 3 ani unitatile ca zeci, cum sa jonglezi cu fara un sferturile si cu jumatatile trecute bine? si sa ramai si cu inima calda si cu zburdalniciile bifate? ca asa daca esti vreun sahist, poate intelegi ceasul devreme.
de-asta imi place mie sa-l invat pe toma prezentul. ca nu stiu sa-i explic ceasul, desi mintea lui e peste rutina secundelor care pleaca tic tac tic tac, fix ca sa se intoarca tic tac tic tac. in cerc, mare branza!
mami, ce facem maine la 5?
aoleu care 5? 5 noaptea dormim, 5 ziua nu dormim. ah toma, inca ceva: fiecare ora vine de 2 ori pe zi.
pai cum?
pai uite asa, ca sa invatam noi mai repede. ni se explica fix ca la tantalai, o data si inca o data.
noapte buna mami.
noapte buna toma. sa visezi eroic!
scrie de ex pe facebook: tacerea mea se rastea la tine. e misto replica asta, e cat o carte intreaga, deci facebook are totusi ceva de zis.
tot de pe facebook aflu si opinii pertinente despre votul la alegerile locale in comuna in care traieste mamaie si ma apuca asa o apartenenta organica, si-mi amintesc cum ma dadeam cu sania in viteza, cand nu se turnase asfalt pe ulita, iar cojocul meu mai avea 2 ierni pana la jerpelirea deplina.
realizez si ca fiecare status sub care eu scriu: ma bucur, e o emotie castigata. se trece cu plus in bilantul virtual al intregirii inimii, literalmente de la un colt al universului, la altul.
ma doare fiecare post care se repeta, dar asta are legatura cu nestatornicia zodiei, cu nevoia mea de a gusta tot, acum, nu mai incolo.
am citit azi despre marturiile gimnastei curajoase si mi s-a umplut sufletul de autentic.
viitorul ori o sa fie pe bune, ori ca o bula mintita spre deliciul neasumatilor.
toma uneste doua bucati de plastelina, una alba mai lunga si alta verde mai mica. zice: asta sunt eu, cu un ghiozdan verde in spate. imi plac de mor asocierile lui rapide si ma regasesc perfect in ele.
i-am zis unei colege cand lucram in banca: arati ca un gandac in iarba. purta pantaloni maro si camasa verde. mama ce s-a suparat!
se uita toma la ceasul care arata 4 fara 20. imi zice: it s 8 and 4 minutes. of, incerc eu sa i explic mecanica limbilor, dar sesizez cat e de complicata de fapt.
ai mei imi povesteau cum ziceam eu cand eram ca el: limba mare e spre mama nuta iar limba mica spre debara. cum sa-ti asumi tu la 3 ani unitatile ca zeci, cum sa jonglezi cu fara un sferturile si cu jumatatile trecute bine? si sa ramai si cu inima calda si cu zburdalniciile bifate? ca asa daca esti vreun sahist, poate intelegi ceasul devreme.
de-asta imi place mie sa-l invat pe toma prezentul. ca nu stiu sa-i explic ceasul, desi mintea lui e peste rutina secundelor care pleaca tic tac tic tac, fix ca sa se intoarca tic tac tic tac. in cerc, mare branza!
mami, ce facem maine la 5?
aoleu care 5? 5 noaptea dormim, 5 ziua nu dormim. ah toma, inca ceva: fiecare ora vine de 2 ori pe zi.
pai cum?
pai uite asa, ca sa invatam noi mai repede. ni se explica fix ca la tantalai, o data si inca o data.
noapte buna mami.
noapte buna toma. sa visezi eroic!
Comentarii
Trimiteți un comentariu