Treceți la conținutul principal

drame tavalite prin praf, spalate cu furtunul

prin gradinita se perinda in fiecare zi vreo suta de persoane, 15 bebelusi, vreo 45 intre 2 si 5 ani, vreo 10 copii de scoala, aflati in vacanta si restul, adulti meniti sa inteleaga si sa ajute sa creasca pruncia, in total poate 10 nationalitati.
se vorbeste, rade, plange, gangureste, canta, injura in engleza, araba, franceza.
4 telefoane suna ca-n gara.
febra mai vine, mai pleaca, un frigider plin de medicamente asteapta sa fie deschis la cheremul parintilor care nu stiu ce sa faca cu frica celui mai mic guturai.
in vacarmul asta incerc si eu sa formez caractere, imbratisez cate un umar plans, tai macaroana cate unui tata badaran, dau sanse, suport consecinte, obosesc, mai beau o cafea, meditez in cerc cu copiii pe podea, cand lucrurile ies complet din ritm, daca toata tevatura asta se poate chema ritm.
am cooptat un grup de elevi de a 10a care vor sa se simta responsabili pe timpul verii, si-i zic sarumana lu alah ca guvernul nu ma intreaba de ce le-am dat joburi unor minori.
un fotbalist, o gimnasta, o cantareata.. copii cu initiativa, care m-au gasit pe facebook si simt sa se implice.
as putea sa-i consider voluntari, dar eu stiu ca seara le trebuie si lor de iesit cu prietenii la suc, asa ca facem cumva sa fie bine, vorba lu hagi, s-ajutam echipa.
toma ma striga si el mis corina, nu mami, ca sa nu creada cineva ca-l favorizez pe tarlaua cu sentimente.
un copil de 6 ani numa, injura in gradina intr-o araba pe care n-o cunosc inca, sa-mi fie limbajul academic cu iertare. ii pun pe vorbitorii de engleza sa-mi traduca injuratura, iar ei nu gasesc echivalentul balacarelii cu pricina. eu pricep cat de cat si consider ca nu e chiar grav, dar anchetez copilul: cine la tine in viata vorbeste in halul asta? cinte te loveste asa cum ii lovesti tu pe copii? mama mea, mis.
ma uit in ochii lui plansi. se face dintr-o data mic, sub rusine, isi acopera ochii. nu stie cum sa iasa din drama lui.
il iau de umeri si-i spun ca eu cred in el. ca as vrea sa nu-l mai chem in biroul de negocieri/ interviuri/ consiliere psihologica/ coordonare academica si joc, din 5 in 5 minute.
o profesoara imi aduce un copil de 2 ani care si-a zgariat pana la sange obrajii, de nervi.
ma intreb cine nu le explica copiilor astora viata, pe sentimente, pe frici, pe furii? cine ii uita cu tabletele in mana?
un baietel de 4 ani umbla in pantalonii celorlalti baieti din clasa, ii pupa pe gat pe furis. nu se joaca cu fete. isi petrece ziua mirosind baieti. n-as vrea sa ma bag peste nevoile lui, dar ma tem de reactiile mamelor baietilor pipaiti, in tara in care libertatile sunt toate mintite, amestecate, dejucate, sugrumate.
o fetita de 9 ani mananca trista. investighez. nimeni nu se joaca cu ea la scoala. o intreb de ce nu discuta cu o profesoara in care are incredere? imi spune ca a incercat anul trecut, si confesiunea asta a costat-o un an de singuratate. si ca a cam pierdut speranta. ii spun ca viata nu ne da mereu ce vrem, iar ea inghite, cu ofuri mai mari ca varsta ei.
in ziua urmatoare o gasesc intr-o dispozitie mai buna si o intreb despre prieteniile de la scoala. ea imi spune ca s-a resemnat si simt in tonul ei incredere.
asa rezolva egiptul toate dramele, le tavaleste prin praf, le spala cu furtunul, le ignora, le acopera cu necazuri noi. am deja 2 familii de parinti ale caror rude erau in avionul care a cazut in mediterana, venind din paris.
nici nu stiu cum sa-i imbratisez. mi se pune un nod in gat cand ii vad intrand, ma doare carnea stiind cum am zburat peste mediterana cu o zi inainte de nenorocirea aia.
beau 2 pahare cu apa, dau 3 telefoane. ma dor talpile de atata oftat amestecat cu ras, plans luat cu cantec, vise indeplinite cu cosmaruri -surpriza.
si inchid, ca ma cheama viata.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet