sâmbătă, 21 mai 2016

constantine constantine

mutarile sunt bune, ca te obliga la trierea materialului pe care l-ai agonisit crezand ca nu poti trai fara, iar in timp ai realizat ca incepe sa te incurce la trait.
iau, nu iau, dau, mai tin, leg, indes, arunc, ha ha, uite de asta uitasem.
toma are sarcina sa-si trieze si el jucariile si cartile. initial se descurca bine, apoi se pierde in detalii, redescopera, rade, uita ce l-am rugat si ce bine ca uita. inseamna ca traieste clipa, las c-oi impacheta eu in urma lui, dac-oi mai avea vlaga.
tatalutoma zice: uite toma cartea asta e scrisa de mami, mai bine va opriti din treaba si o cititi.
ghicitorile curg cu intonatie si toma moare de ras cand fetita leaga pisicii un snur de gat si i-o face cadou baiatului de ziua lui.
cum sa-i faci ma cadou pisica din casa? pai ce el nu stie ca e pisica lui? hai ca asta e prea de tot. uite si tu ce moaca are pisica, de parca vrea sa zica: terminati ma cu glumele!
sacii se coboara nadusiti 5 etaje. se duc la casa noua, fara lift si ea.
tati urca temerar cu 2 saci, 4 saci, o cutie, o masa.
toma sta pe scaunel in casa scarii si are timp de 3 pagini de enciclopedie.
o babuta intra in bloc. are 2 pungute mai grele ca masina noastra de spalat.
tati galanton o urca pe tanti la ea acasa si vine iar la caratura noastra, nici bogata, nicidecum saraca.
toma vrea si el sa ajute. i se aloca 3 castroane de plastic.
incepem urcarea.
la etajul 1, toma scapa un castron.
esti in stare sa fii responsabil? se aude tati, sever ca un profesor de carat bagaje dintr-o casa intr-alta.
nu cred, zice toma.
hai fugi si ia-ti castronul, si mai incercam o data, corectez eu ca o asistenta de catedra.
elevul recupereaza castronul si-l aud pe scari zicandu-si: good job, good job! pana la etajul 4.
iubitu lu mami.
am razbit.
despachetam, bem 2 beri, punem niste muzica.
constantine constantine - floarea calota, piesa preferata a lu mamaie de la pucioasa, numele copilului prietenei mele din mexic.
of.
cu dor de pucioasa, de oameni si de mirosuri, scriem planuri curajoase.
radem cu inima, oasele dor in noi, dar e durerea aia care nu apasa, ci care confirma viul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu