Treceți la conținutul principal

constantine constantine

mutarile sunt bune, ca te obliga la trierea materialului pe care l-ai agonisit crezand ca nu poti trai fara, iar in timp ai realizat ca incepe sa te incurce la trait.
iau, nu iau, dau, mai tin, leg, indes, arunc, ha ha, uite de asta uitasem.
toma are sarcina sa-si trieze si el jucariile si cartile. initial se descurca bine, apoi se pierde in detalii, redescopera, rade, uita ce l-am rugat si ce bine ca uita. inseamna ca traieste clipa, las c-oi impacheta eu in urma lui, dac-oi mai avea vlaga.
tatalutoma zice: uite toma cartea asta e scrisa de mami, mai bine va opriti din treaba si o cititi.
ghicitorile curg cu intonatie si toma moare de ras cand fetita leaga pisicii un snur de gat si i-o face cadou baiatului de ziua lui.
cum sa-i faci ma cadou pisica din casa? pai ce el nu stie ca e pisica lui? hai ca asta e prea de tot. uite si tu ce moaca are pisica, de parca vrea sa zica: terminati ma cu glumele!
sacii se coboara nadusiti 5 etaje. se duc la casa noua, fara lift si ea.
tati urca temerar cu 2 saci, 4 saci, o cutie, o masa.
toma sta pe scaunel in casa scarii si are timp de 3 pagini de enciclopedie.
o babuta intra in bloc. are 2 pungute mai grele ca masina noastra de spalat.
tati galanton o urca pe tanti la ea acasa si vine iar la caratura noastra, nici bogata, nicidecum saraca.
toma vrea si el sa ajute. i se aloca 3 castroane de plastic.
incepem urcarea.
la etajul 1, toma scapa un castron.
esti in stare sa fii responsabil? se aude tati, sever ca un profesor de carat bagaje dintr-o casa intr-alta.
nu cred, zice toma.
hai fugi si ia-ti castronul, si mai incercam o data, corectez eu ca o asistenta de catedra.
elevul recupereaza castronul si-l aud pe scari zicandu-si: good job, good job! pana la etajul 4.
iubitu lu mami.
am razbit.
despachetam, bem 2 beri, punem niste muzica.
constantine constantine - floarea calota, piesa preferata a lu mamaie de la pucioasa, numele copilului prietenei mele din mexic.
of.
cu dor de pucioasa, de oameni si de mirosuri, scriem planuri curajoase.
radem cu inima, oasele dor in noi, dar e durerea aia care nu apasa, ci care confirma viul.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet