Treceți la conținutul principal

pielea lui toma miroase a om


cat eram insarcinata m-a atras ideea spalatului bebelusului numai cu apa, macar in primele luni de viata.
am inceput sa citesc despre asta, au fost si cateva prietene care au incercat si mi-au dat curaj (multumesc teo). apoi s-a intamplat ca in mod firesc odata cu nasterea sa simt sa-mi tai unghiile scurte de tot, sa renunt la toate cosmeticele, sa-mi prepar strictul necesar in casa si sa incerc sa nu-l 'contaminez' pe toma cu alt miros decat cel al pielii mele, a lui si a lui tati.

maica-mea sau soacra-mea: pune-i ma mama si lui niste sampon sa faca burburuci in apa. 
m-am tinut pe pozitii si uite ca au trecut 6 luni jumatate si tomica n-a vazut sampon sau sapun sau creme de inmuiat curisorul. nu folosesc servetele umede, oricat de 'neutre' mi le recomanda ambalajul. ii spal fundul la chiuveta, il sterg cu un prosop si gata.

ii pun in apa de baie cateva picaturi de ulei esential de portocal sau de cocos (le gasesc la preturi extrem de decente in egipt). il scot la soare in fiecare zi, fara sosete si cu mansetele ridicate, sa luam niste viamina D. nu cred in filtre UV poate sunt o ignoranta. prefer sa respect orele 'bune' de soare si sa il pitesc in orele de risc.
n-a facut nicio iritatie severa de piele pana acum. 

nu stiu cat de mult economisesc evitand cosmeticele, dar probabil ca mult. 
ce-mi da insa o stare de bine e ca pielea lui toma miroase a om. 
probabil ca atunci cand incepe mersul de-a busilea, introduc un sapun pentru maini. am descoperit in egipt un sapun din ulei de masline, fara coloranti, fara miros. eu doar cu ala ma spal pe corp si pe cap.
ar fi nedrept sa imi amestec pielea cu fel de fel de mirosuri si tomica sa nu ma inteleaga cand mi se infasoara dupa gat.

majoritatea oamenilor care afla ca toma e spalat numai cu apa ma cred o nebuna. li se pare interesant stilul asta de viata, dar nici macar nu-si propun sa-l incerce.
si nici nu pierd vremea convingand pe nimeni. sper doar ca printre cititoare sa se regaseasca si femei care sa rezoneze cu un astfel de concept. sa zambeasca si sa se puna pe eliminat, pe simplificat, pe apropiat de cine suntem de fapt!

Comentarii

  1. Cand voi avea si eu un tomica, asa voi proceda, ai dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti incantatoare,nu m-am gandit pana acum sa procedez in acest fel dar, poti fi sigura ca s-au terminat cosmeticele pentru copii. Din fericire eu folosesc prea putin sau deloc. Dar fetelor mele obisnuiam sa le pun putin de colonie nenuco pentru copii sau creme. Un pupic dulce familiei tale!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet