faca-se vineri precum in parc asa si in viata!

toma s-a nascut intr-o dimineata de vineri.
m-am rugat de tata lu toma ca macar o zi pe saptamana sa agate visul revolutionar in cui, sa faca un dus si sa ni se alature in jocul de-a familia. 
si uite asa se face ca vinerea mancam toti 3, dansam toti 3 (fiecare saptamana un alt gen, vinerea asta merengue), poate apucam sa vedem un documentar.. si neaaparat mergem intr-un parc.

cairo sufera cumplit la capitolul spatii verzi. sunt aproape de negasit, dar cu perseverenta dai de ele. am descentrat pana acum 2 carucioare, facandu-ne loc printre masini, gunoaie, bolovani, magari, tancuri, pisici. 
ca un ditamai paradoxul, ajungi in parc si se asterne linistea. egiptenilor nu prea le place la iarba asa ca de cele mai multe ori suntem numai noi 3, o catea schioapa cu pui, niste vrabiute, cateva pisici curate si o sumedenie de fluturi.

toma e un copil cu 'tranci in cur', tot timpul in miscare. dar cand ajungem in parc se calmeaza. claxoanele se estompeaza, oamenii s-au pitit, moscheele plang departe, pasarelele isi fac treaba, tomica zambeste asumat. are memoria bucuriei.

si ne asezam pe iarba, suflam in cateva papadii, urmarim fluturii care fac dragoste, ii uram catelei schioape sa se faca bine, rupem 2-3 fire de iarba, mami le preseaza intr-un carnetel si scrie data, tati fumeaza o tigara, poate cea mai cu sens din toate cate fumeaza peste saptamana, asta ca sa-i dam si lui dreptul sa fie el.
mancam o tura la umbra unui palmier, schimbam scutecul, tragem o zbenguiala; soarele il vede pe tomica jumatate gol, il pudreaza cu niste vitamina D. 

plecam acasa cu tomica dormind bine. 
hai ca ne-am conectat.