unele zile vin sa zguduie monotonul in care de multe ori ma complac doar ca sa-mi justific alegerile.
taman cand credeam ca lumea se strica, universul imi mai scoate in cale niste oameni minunati; apoi cand credeam ca gateala mea e geniala, aflu niste delicii infinit mai sanatoase decat ce cocalesc eu. si cand credeam ca numai cartile pe care mi le aleg singura sunt cele pe care le-as citi, mi se pune in brate o carte utila si simt s-o parcurg fara s-o judec. ma cuprinde un soi de rusine, pe care nu reusesc s-o imbrac la timp in cuvintele potrivite si o las neterminata. stiu ca inima se va intoarce mai pe seara la ea. trag aer in piept. ma uit in jos. sentimentele se amesteca. ridicol peste bucurie, speranta peste resemnare, nou peste vechi. toma ma simte si rade plange. obosim amandoi de atata tumult.
ii cant ca in fiecare seara, dar de data asta peste cantece imi scapa niste lacrimi. nu fug de el. incerc sa mentin linia melodica ignorand nodul din gat. el imi pune manutele pe obraji si le lasa acolo peste lacrimi. prind forta. ma limpezesc. el adoarme rapus. m-a salvat si azi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu