am ras mereu la poze si in viata in general. taica-mio mereu imi zicea: raaazi ca capra!
stiu insa o gramada de oameni care se fastacesc in fata camerei. oameni curajosi si ranjiti, dar care atunci cand li se pune camera in fata, ceva in spiritul lor impietreste. se instaleaza o teama de penibil, pe care oricat ar controla-o.. nu reusesc s-o inlature.
azi la gradi s-au efectuat poze individuale si de grup. a venit un nea pozar cu niste catei de plus dupa el, un joben, niste castagnete..
si-a instalat marafeturile intr-o clasa unde ii astepta pe copii cu cichi cichi oac oac cheese, yees!
profesoarele erau terifiate. sa gadili in cur fiecare mititel, sa smulgi un zambet chinuit, nea pozaru sa zica: merge! si sa treci la urmatorul.
mie mi s-a parut haioasa toata foiala, dar nimeni nu prea zambea cu mine.
bebelusii saracii nu stiau ce se petrece, plangeau, nea pozaru avea servetele pentru mucii fiecarui amarat.
toma cred ca-mi juca entuziasmul ca radea asa de pomana. radea de pozaru cu caini pe cap, penibil de haios.
tac tac inca una gaata!
nu stiu daca reteta mea merge la toata lumea, dar daca esti mama de bebelus, razi cu el mai des! e atat de usor sa cazi in depresie atunci cand ai de schimbat scutece, cand alaptezi, cand nu-ti mai ajunge timpul. dar prosteala ca exercitiu ajuta atat de mult in fixarea increderii de sine, in luatul vietii la misto, in eliberarea ta de stresul de peste zi. poate ai senzatia ca bebe e inca mic si trasaturile de caracter se fixeaza mai tarziu si ca ai tu timp sa iti refaci psihicul si sa-i slefuiesti personalitatea, dar rasul sanatos incepe inainte sa apara dintii. ajuta-l sa nu se teama de oameni, sa raspunda cu zambete la zambete, sa caute sensuri in ochii celorlalti.
poate vorbesc aiurea. poate ca sunt copii timizi si copii curajosi, dar merita incercat. nu te costa nimic sa te hlizesti mai mult un pic. bebe nu judeca nivelul glumelor, el e oglinda expresiilor tale, iar daca pe tine te amuza ce-i spui, o sa fie fun si pentru el. nu e minunat sa ai un spectator garantat, oricare ti-ar fi nivelul actoricesc?
toma n-are dinti, dar poate ca mai e nevoie de niste sute de zambete cu care sa antrenam gingiile, ca dintii sa stie sa nu se piteasca atunci cand le-o veni vremea.
stiu insa o gramada de oameni care se fastacesc in fata camerei. oameni curajosi si ranjiti, dar care atunci cand li se pune camera in fata, ceva in spiritul lor impietreste. se instaleaza o teama de penibil, pe care oricat ar controla-o.. nu reusesc s-o inlature.
azi la gradi s-au efectuat poze individuale si de grup. a venit un nea pozar cu niste catei de plus dupa el, un joben, niste castagnete..
si-a instalat marafeturile intr-o clasa unde ii astepta pe copii cu cichi cichi oac oac cheese, yees!
profesoarele erau terifiate. sa gadili in cur fiecare mititel, sa smulgi un zambet chinuit, nea pozaru sa zica: merge! si sa treci la urmatorul.
mie mi s-a parut haioasa toata foiala, dar nimeni nu prea zambea cu mine.
bebelusii saracii nu stiau ce se petrece, plangeau, nea pozaru avea servetele pentru mucii fiecarui amarat.
toma cred ca-mi juca entuziasmul ca radea asa de pomana. radea de pozaru cu caini pe cap, penibil de haios.
tac tac inca una gaata!
nu stiu daca reteta mea merge la toata lumea, dar daca esti mama de bebelus, razi cu el mai des! e atat de usor sa cazi in depresie atunci cand ai de schimbat scutece, cand alaptezi, cand nu-ti mai ajunge timpul. dar prosteala ca exercitiu ajuta atat de mult in fixarea increderii de sine, in luatul vietii la misto, in eliberarea ta de stresul de peste zi. poate ai senzatia ca bebe e inca mic si trasaturile de caracter se fixeaza mai tarziu si ca ai tu timp sa iti refaci psihicul si sa-i slefuiesti personalitatea, dar rasul sanatos incepe inainte sa apara dintii. ajuta-l sa nu se teama de oameni, sa raspunda cu zambete la zambete, sa caute sensuri in ochii celorlalti.
poate vorbesc aiurea. poate ca sunt copii timizi si copii curajosi, dar merita incercat. nu te costa nimic sa te hlizesti mai mult un pic. bebe nu judeca nivelul glumelor, el e oglinda expresiilor tale, iar daca pe tine te amuza ce-i spui, o sa fie fun si pentru el. nu e minunat sa ai un spectator garantat, oricare ti-ar fi nivelul actoricesc?
toma n-are dinti, dar poate ca mai e nevoie de niste sute de zambete cu care sa antrenam gingiile, ca dintii sa stie sa nu se piteasca atunci cand le-o veni vremea.
Eh...uite sfatul asta o sa il pun in practica.
RăspundețiȘtergereAm si eu un "Toma" pe drum si am de gand sa rad cu el cat de mult voi putea, numai de dragul de a-l antrena pentru ce va veni...pentru ca eu nu am ras prea mult in viata, macar el sa rada.
ce ma bucur. sanatate tie si micutului. abia astept sa vad prima poza cu voi razand
RăspundețiȘtergere