pe vremea cand tomica, fatul meu frumos, se plamadea in casa lui de apa, am scris o poveste despre el si niste pisici.
carticica despre bune maniere sa lansa cuminte in romania, spre bucuria mea fara margini. abia astept sa vin, sa dau de ea in vreun raft si sa plang..
in cairo insa, inainte de bune maniere, ce mi-as dori eu sa-i invat pe copii, e nearuncatul pe jos. astfel ca povestea asta cu tomica si pisicile e despre gunoaie, dar n-o divulg deocamdata. nu aici, nu acum, nu in romaneste.
e despre rufele murdare ale altui neam, se merita parcursa si asumata initial in araba.
m-am tot perpelit in legatura cu ilustratiile. au venit niste idei, apoi altele si am ales.
shayan e un baiat romano-pakistanez, de 9 ani, copilul unei romance minunate pe care am cunoscut-o in cairo.
gagiul e un desenator impecabil iar interesul pe care il manifesta pentru toma ma maguleste de fiecare data. il adulmeca, i-ar citi povesti, i-ar pune filme..i-a masurat capul si mi-a zis: I think toma's head is ready for knowledge.
l-am intrebat pe shayan daca ar vrea sa ilustreze povestea cu pisicile si l-a flatat atat de tare propunerea, ca nu pot sa descriu. simt ca as stirbi din entuziasmul baiatului. nu mai conteneste sa-mi multumeasca. a spus la scoala tuturor colegilor si profesorilor ca o sa ilustreze o carte pentru copii si asta e rostul lui suprem in momentul de fata.
imi umple inima bucuria lui si sunt atat de sigura ca iese un lucru bun, ca imi vine sa-l trezesc pe toma cu pupaturi (dragu de el, era pe cand nu s-a zarit, azi il zarim si doarme).
in poza ii avem pe shayan, sora lui- sabina si tomicut, care parca stie ca da, shayan e alesul. creionul lui va sa dea viata povestii despre pisicile si gunoaiele cairoului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu