argument

m-a intrebat maica-mea mai ieri: 

- mai cori tu castigi bani pe facebook cu povestile tale?.. ca tati zice: fugi ma ca la cum o stiu eu, asta scrie si ii intra bani in cont.

- nu ma mami, stie tati ceva.. dar ala se cheama blog. 

- pai sa stii ca io i-am zis ca nu cred.. dar el asa era convins.

radem glumim, da tati are dreptate.

am atatea povesti de impartasit cu lumea, ca nu le mai pot tine la mine. nemarginirea facebookului ma ingradeste cumva. 

e timpul sa nisez informatia si s-o las sa curga.

as putea sa scriu despre fel de fel, dar il cocot pe toma in varful relatarilor mele, fiindca asa e onest, fiindca blogul asta este despre cine sunt, iar de 6 luni (+9) toma este felie libera din cine sunt.

scriitura asta e o lectie de onestitate la care ma supun, din nevoie de asezat cuvant langa cuvant, de plamadit povesti si de servit in primul rand mamicilor care se bucura in timp cu mine, viitoarelor mamici care inca se tem si ma rog.. lumii intregi.

o sa scriu asa despre cum mananca el marar si usturoi, despre cum il spal numai cu apa, despre cum rade el la toata lumea, despre cum ma doare pe mine inima in rastimpuri, despre mizeria din cairo, despre vise. 

nu va mai retin cu alte justificari. 

sunt entuziasmata. simt ca fac ce trebuie sa fac. am un rost nou.

citi-m-ati!