Treceți la conținutul principal

cat costa toma

eram/ ma aflu intr-o relatie tumultoasa, nebuna, intensa cu un revolutionar.
vestea sarcinii l-a umplut de bucurie iar pe mine m-a panicat. nu eram casatoriti, frelance-ul imi aducea un venit decent, dar costurile unui copil nu intrau in calcule. 
nu stiam cum o s-o scoatem la capat, dar copilul statea bine mersi in casa lui de apa, in mintea si in inima mea, in tot ce aveam sa fiu de atunci inainte.

mamaia zicea despre mine: fa e slaba rau, da are asa un lipici.
nu o sa enumar aici conjuncturile care m-au apropiat de fel de fel de oameni frumosi in viata asta, peste tot pe unde mi-a umblat curul nestatornic.
dar s-au adunat asa niste minunatii de suflete care au zis: nu cumpara nimic pana nu iti dau eu tot si apoi decizi ce nevoi mai ai. mamici de copii cu un an-2 mai mari ca toma, pe care le-am cunoscut in egipt sau care mi-au trimis de prin colturile lumii haine, scutece, biberoane, jucarii, carti, pat, carucior...n-am cumparat nimic. 
le-am primit pe toate fara rusine, le-am sortat, le-am strans la piept si i-am spus lui toma ca alti bebelusi au dormit bine sau au ras frumos la parintii lor din hainutele astea, alte degetele ale planetei au manevrat jucariile astea scamosate.

el creste repede vlajganu, ca seamana vorba tot a lu mamaia: 'in partea lu tacso'. impachetez lucrusoarele primite si incep redistribuirea catre mamicile lumii.

apoi tot ele, sau altele noi, cu o seninatate divina, imi dau pachetele noi. le primesc cu inima la fel de deschisa, toma trece prin ele, le umple si el de entuziasm si le dam mai departe catre copiii care stau sa se nasca din parinti speriati poate ca si mine de costurile unei astfel de asumari.

am trecut la scutece reutilizabile, deci nu dau bani pe pampers.
cosmetice nu consumam, medicamente nici pomeneala. 
in tara asta-corset, care imi sugruma atatea libertati, toma nu ma costa deci nimic. 
poate doar curaj, in fiecare zi. 

Comentarii

  1. In schimbul curajului, Toma cred ca-ti da sens. Capacitatea de a levita. Apa la radacina sufletului. Si lista poate continua...:) E frumos si ma bucur sa te citesc pe blog, "corespund" cu tine pe ici pe colo, la "sfijeala"-cum zice mamaia mea, de exemplu. :P:))

    RăspundețiȘtergere
  2. Astept in fiecare zi sa te citesc pe aici :) Mereu ma faci sa zambesc, ai un copil minunat,toate avem copii minunati si ne laudam cu ei cum stim noi mai bine. Poop draguta !!

    RăspundețiȘtergere
  3. Esti o norocoasa.
    Din prisma unei viitoare mamici din Romania, afla ca mamele nu mai sunt la fel de generoase ca alta data. Nimeni nu mai ofera, nimeni nu mai doneaza. Pana si o amarata pe bavetica luata la set se vinde printr-un album de Facebook cu 2 lei. Pana si aia 2 lei sunt un mare profit. Si eu am fost luata prin surprindere la fel ca si tine, nu avem bani, nu avem de nici unele...si aman clipa cumparaturilor in speranta ca , poate, va fi si mai bine pana sa facem cunostinta unii cu altii...

    RăspundețiȘtergere
  4. poate ai dreptate. imi amintesc ca ma durea negativitatea oamenilor cand traiam in bucuresti. atata imi doream sa fug, desi inveti in timp ca si fuga are pretul ei.
    dar cred ca se gasesc mame care impartasesc viziunea ta si a mea.. uite incerc sa vorbesc cu vreo 2 sa vedem ce sunt gata sa doneze deja.
    eu ti-as da multe din ceea ce toma nu mai foloseste deja, dar nu stiu cum sa ajunga la tine, din cairo. o sa ma interesez si in sensul asta. sunt sigura ca o sa ne mai citim cu vesti muult mai bune. ai incredere. cate luni mai sunt pana nasti?

    RăspundețiȘtergere
  5. Madelaine, am si eu :) Multeee. Dragul meu fiu are 15 luni, si am tot strans Cu mult drag le pun la dispozitie for freeee :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Te-am descorit de curand, si te citesc pe nerasuflute :)

    RăspundețiȘtergere
  7. multumesc din suflet ioana. madelaine n-ai mai zis nimic. fa-te vie iar, ca sa-ti aranjam niste boccelute. mai sunt cateva mame cu care sa te pun in contact. adauga-ma pe facebook corina chiran sau pe pagina ' hai sa-ti dau o stare de bine'

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet