toma s-a nascut dintr-o mama care a zburat mult si un tata care a mers mult pe jos. si eu tot as mai zbura, desi nu-mi trebuie sa planez, dar un narav nestatornic imi cere sa ma relochez, sa-mi spal ochii, sa rad cu lume noua sau veche, sa miros alte si alte strazi, sa intreb de sanatate alte si alte pisici.
tata lu toma in schimb n-a zburat prea mult, desi e de un idealism bolnav. merge pe jos kilometri intregi, cu capul in nori. mi-e greu sa explic. are tinta, dar umbla cumva gol, fara sageti. merge asa ore intregi spre tinta, cu inima arzand si cu mintea amestecand.
uneori cand nu resusim sa fim unul, cand ne impiedicam in aripi, devenim parinti pe jumatate. ne temem pentru toma, fiecare in capcanele propriei constiinte.
eu desi atat de cu picioarele pe pamant ma tem ca n-as putea sa zbor cu toma cand imi va fi ajuns, iar el visatorul suprem se teme ca o sa-i stau in cale cand o sa vrea sa se plimbe numai
cu toma prin toate ungherele prin care ii zboara mintea.
toma intre timp creste senin, asteapta sa iesim din itele orgoliilor si sa fim iar unul cu picioare si cu aripi, cu planuri si cu vise x 3. sau poate ca nici nu asteapta, ci e doar mereu acolo, iar noi ne dezmeticim fiindca il iubim mai mult ca pe noi, fiindca zambetul lui cere zambete noi si fiindca e mai puternic atunci cand mami si tati ii zambesc din aceeasi poza.
si vine iar vinerea. si mergem iar in parc. si mami ii aseaza talpitele proaspete pe pamant iar tati il invata sa zboare. el rade cum stie mai bine, ne umple de viata si suntem iar unul. in definitiv pe sus sau pe jos, viata este despre mers inainte.
tata lu toma in schimb n-a zburat prea mult, desi e de un idealism bolnav. merge pe jos kilometri intregi, cu capul in nori. mi-e greu sa explic. are tinta, dar umbla cumva gol, fara sageti. merge asa ore intregi spre tinta, cu inima arzand si cu mintea amestecand.
uneori cand nu resusim sa fim unul, cand ne impiedicam in aripi, devenim parinti pe jumatate. ne temem pentru toma, fiecare in capcanele propriei constiinte.
eu desi atat de cu picioarele pe pamant ma tem ca n-as putea sa zbor cu toma cand imi va fi ajuns, iar el visatorul suprem se teme ca o sa-i stau in cale cand o sa vrea sa se plimbe numai
cu toma prin toate ungherele prin care ii zboara mintea.
toma intre timp creste senin, asteapta sa iesim din itele orgoliilor si sa fim iar unul cu picioare si cu aripi, cu planuri si cu vise x 3. sau poate ca nici nu asteapta, ci e doar mereu acolo, iar noi ne dezmeticim fiindca il iubim mai mult ca pe noi, fiindca zambetul lui cere zambete noi si fiindca e mai puternic atunci cand mami si tati ii zambesc din aceeasi poza.
si vine iar vinerea. si mergem iar in parc. si mami ii aseaza talpitele proaspete pe pamant iar tati il invata sa zboare. el rade cum stie mai bine, ne umple de viata si suntem iar unul. in definitiv pe sus sau pe jos, viata este despre mers inainte.
Ce frumosi sunteti...si atat de vii!
RăspundețiȘtergereeei, multumim. ne straduim sa ramanem vii, dar iese si cu rafuieli ' autentice' fiindca o lupta-i viata, nu mintea cosbuc.
RăspundețiȘtergeredar da, e o alegere pana la urma intre a trai sau a lasa viata sa te traiasca