momente si schite

m-am luat cu viata, cu minunile, cu anemia si n-am apucat sa impletesc povestea aniversarii lu tomica.

e de mentionat senzatia unica pe care o traiesti numai parinte devenind si constatand ca aniversarea ta pierde teren, pierde importanta, pierde stralucire. am stiut de cum s-au crapat zorii ca o sa iubesc ziua de 5 octombrie mai mult ca pe cea de 4 aprilie, mai mult ca pe oricare alta.

apoi si faptul ca aceleiasi minuni ii mai corespunde un parinte, face ca bucuria sa creasca sinergic, sa se rotunjeasca, sa se condivida cum s-ar exprima italienii daca ar avea de descris sentimentul asta.

le doresc tuturor copiilor din lume mame si tati fericiti in acelasi timp, multumiti de treaba pe care au facut-o, optimisti si veseli, entuziasti si recunoscatori.

mai e o senzatie pe care tin sa o marchez de ceva vreme, si anume mirosul de fan din crestetul lu toma. poate fiindca nu folosim sampon, poate de la clima uscata a cairoului.. parca usuca universul pentru vesnicie tot verdele la care incerc sa-l expun peste zi. miroase asa ca la mamaia in pod, a curat, a neatins decat de copiii strengari si de vreo gaina agila. n-as sti sa mai traiesc fara mirosul asta. it's a fact!

trec repede prin zi si va mai spun cum l-am sarbatorit pe tomica intr-o barca pe nil, cu oameni frumosi, cu vin si fistic, cu vant puternic, cu rasete, imbratisari, cantece, ture de-abusilea, strigate libere catre apa, catre vazduh, catre sine.

e frumos sa constat cati oameni se incarca de la rasetele lui, cati ne vor binele, cati se bucura cu noi si cati s-ar mai bucura daca s-ar topi distantele si pasii ni s-ar apropia cu viteza batailor inimii.

i-am luat de ziua lui un set de culori si un bloc de desen, intrucat m-a fascinat priceperea cu care manuia orice pix, creion care i se intampla prin preajma. i-am zis lu tatalutoma: hai sa incurajam inclinarea, daca o manifesta copilu inainte sa inceapa sa mearga. 

e minunat cum si-a insusit preocuparea din prima clipa. a studiat culorile muult si bine. le-a gustat, le-a mutat din mana stanga in mana dreapta, le-a bagat in cutie, le-a scos iar. am desenat langa el, la intamplare, forme, linii, puncte, nimic. imi zambea si isi vedea de manuit culorile, fara graba. azi si-a ales verdele si-a scrijelit cu incredere primele linii. cateva cu mana stanga, apoi cu dreapta. a borborosit ceva.

 
vreau sa cred c-a desenat iarba din gradinita in care il duc in fiecare zi sa-si exerseze naravurile motorii. m-am emotionat cum nu pot sa va marturisesc. si sunt atat de mandra, va jur pe anemia mea usoara.