m-am luat cu viata, cu minunile, cu anemia si n-am apucat sa impletesc povestea aniversarii lu tomica.
e de mentionat senzatia unica pe care o traiesti numai parinte devenind si constatand ca aniversarea ta pierde teren, pierde importanta, pierde stralucire. am stiut de cum s-au crapat zorii ca o sa iubesc ziua de 5 octombrie mai mult ca pe cea de 4 aprilie, mai mult ca pe oricare alta.
apoi si faptul ca aceleiasi minuni ii mai corespunde un parinte, face ca bucuria sa creasca sinergic, sa se rotunjeasca, sa se condivida cum s-ar exprima italienii daca ar avea de descris sentimentul asta.
le doresc tuturor copiilor din lume mame si tati fericiti in acelasi timp, multumiti de treaba pe care au facut-o, optimisti si veseli, entuziasti si recunoscatori.
mai e o senzatie pe care tin sa o marchez de ceva vreme, si anume mirosul de fan din crestetul lu toma. poate fiindca nu folosim sampon, poate de la clima uscata a cairoului.. parca usuca universul pentru vesnicie tot verdele la care incerc sa-l expun peste zi. miroase asa ca la mamaia in pod, a curat, a neatins decat de copiii strengari si de vreo gaina agila. n-as sti sa mai traiesc fara mirosul asta. it's a fact!
trec repede prin zi si va mai spun cum l-am sarbatorit pe tomica intr-o barca pe nil, cu oameni frumosi, cu vin si fistic, cu vant puternic, cu rasete, imbratisari, cantece, ture de-abusilea, strigate libere catre apa, catre vazduh, catre sine.
e frumos sa constat cati oameni se incarca de la rasetele lui, cati ne vor binele, cati se bucura cu noi si cati s-ar mai bucura daca s-ar topi distantele si pasii ni s-ar apropia cu viteza batailor inimii.
i-am luat de ziua lui un set de culori si un bloc de desen, intrucat m-a fascinat priceperea cu care manuia orice pix, creion care i se intampla prin preajma. i-am zis lu tatalutoma: hai sa incurajam inclinarea, daca o manifesta copilu inainte sa inceapa sa mearga.
e minunat cum si-a insusit preocuparea din prima clipa. a studiat culorile muult si bine. le-a gustat, le-a mutat din mana stanga in mana dreapta, le-a bagat in cutie, le-a scos iar. am desenat langa el, la intamplare, forme, linii, puncte, nimic. imi zambea si isi vedea de manuit culorile, fara graba. azi si-a ales verdele si-a scrijelit cu incredere primele linii. cateva cu mana stanga, apoi cu dreapta. a borborosit ceva.
vreau sa cred c-a desenat iarba din gradinita in care il duc in fiecare zi sa-si exerseze naravurile motorii. m-am emotionat cum nu pot sa va marturisesc. si sunt atat de mandra, va jur pe anemia mea usoara.
La multi ani pitic mic si frumos si curajos!!! Iar tie draga Cori iti doresc sa sarbatoresti alaturi de el sute de zile de 5 octombrie si sa te bucuri ca in acest prim an impreuna de progresele lui si de zambetele pe care ti le va oferi peste ani! Te imbratisez si te citesc de departe... cu parere de rau ca nu te-am cunoscut cu adevarat in vechea familie Unicredit :) Alina (ex Feraru, actuala Ioane)
RăspundețiȘtergereseamana Toma cu tine ,tunsa scurt!
RăspundețiȘtergere