mamalutoma

povestea de azi n-are vreo legatura cu revelionul, nu miroase a brad sau a sampanie, nu contine dileme vestimentare, nici artificii. v-o spun totusi, ca ma ajuta si pe mine sa ma gasesc puternica si v-o ajuta si pe voi sa reganditi mofturile. mi-am remesterit CV-ul si-am plecat ieri cu tomica din poarta in poarta, nu la colindat, ci la gasit un loc de munca.  am ales cateva gradinite mai spalate si mi-am incercat norocul. am completat fel de fel de chestionare si teste psihologice in timp ce toma a calarit masini de plastic si si-a facut o idee despre unde ar fi daca ar fi. cea mai pricopsita dintre gradinite mi-o fi mirosit iscusintele si m-a chemat azi la 'proba de lucru'. poti sa-l aduci si pe Omar, mi-au zis aratatnd catre tomica, prost-intelesu. zic hai omare, ca maine avem program. si uite asa m-am spalat pe cap, mi-am pus sacou' al bun, ghetele de diva, am aruncat in geanta povestea preferata a lu toma, i-am facut si lui o bocceluta, mi-am indesat grijil...

e 12:19 noaptea. e mai tarziu decat pot eu sa duc. poate ca ma tine treaza amintirea colindatului din copilarie, in cojocul in care ma infofolea stramamaia lu toma, trimitandu-ma in satul inzapezit sa cant in noapte la porti reci cam asa: foaie verde lamaita noi suntem de gradinita si-am venit sa colindam pe la case sa uram ne daati ne daati ori nu ne mai dati. urarea asta venea dupa foaie verde portocala noi suntem copii de scoala. acum ca rederulez, apreciez disciplina cu care cojoacele mici asteptau cojoacele mai mari sa-si faca numarul, sa-si primeasca covrigii si merele.. si abia apoi deschideau gurile. plecam la 4 dimineata si ma intorceam la 7, cu mainile sloi si cu traista plina. covrigii mi-i punea mamaie in ceai, iar merele mi le cocea in soba. era bine. era suficient. sau poate ca ma tine treaza entuziasmul venirii lu mami la cairo. daca nu i-o plezni bagajul de cozonaci, tuici, zacusti si muraturi sau nu s-o pierde la stanbul.. o-i vedea-o teafara in cateva ore. mi...

daca nu se trezeste toma, o sa inghesui niste randuri despre bucuriile zilei de ieri, asa grea cum s-a scris ea, cu tatalutoma in plina depresie post-tutunala, ca sa inventez un cuvant numa pentru el. am incercat sa-i marchez reusitele din 2013, ca sa ii mai pacalesc nevoia de nicotina. zic te-ai insurat intr-o biserica la pucioasa, ti-ai vazut copilul mergand si te-ai lasat de fumat. crezi ca sunt gata? ma intreaba rebegit. ..i am afraid i am not gonna make it. yes you will make it. for yourself, for me and for tomica gourgeousica. where do you have that confidence from? i am building it!! in fine.. l-am lasat in agonie pentru o vreme si-am plecat cu tomica sa procuram niste merinde optimiste, sa scuturam cu ele frustrarea cum ai zis mami? post-tutunala.. da ma, nu ca suna sofisticat?.. toma tace.. poate ca m-am hazardat. in piata ne evita la mustata un nene pe bicicleta.. se intoarce sa se asigure ca nu ne-am speriat de cat de aproape ne-a trecut pe la cururi. ...

Umbla toma cu treaba in labele goale pe parchetul rece. Strange la piept un umeras de plastic intonand ‘budhiga budhiga’.. cu dhi moale si cu limba scoasa. Asta e expresia fericirii lui de vreo 3 luni incoace. Langa pat baraie un radiator procurat de soacra-mea din uniunea sovietica acum vreo 4 decenii. Uite ca mai baraie inca incalzind labe nestatornice intr-un cairo nesperat de rece, fara sisteme de incalzire. Toma apreciaza eforturile radiatorului, dar treburi mult prea importante il cheama prin toate colturile camerei. Am incetat sa-l mai tintuiesc in pat. Pana nu-si face rondurile n-am ce discuta cu el. Ma multumesc cu budhiga budhiga. Se impiedica de un pres rotocolit si cade in genunchi. Se ridica. N-are timp de pierdut. Stie ca in casa asta nu incurajam vaicareala. Il asteapta niste servetele pe o etajera, sa le faca bucati, sa le suga si sa le lase ghem in acelasi loc. Budhiga budhiga. La fiecare budhiga imi cauta privirea. Ii confirm bucuria si-si vede de rond. Aju...

nici nu stiu cand s-a facut 9. baia s-a efectuat, cartile s-au parcurs, iepurasul a spus ce a avut de spus. stau in cap spre deliciul lui toma, sa mi se para ca e numa 6. se pune si el ca mine si rade in hohote; il ajut sa se rostogoleasca. ce nebunie! mai vrea iar si iar si iar de 30 de ori si mai bine. nu-i ajunge.. se plimba prin pat, frecandu-se de perete pana ii ingheata palmele. cateva tumbe. un pic de echilibristica pe perne. chicoteli. e cam gata.. il bag sub plapuma, ii dau niste lapte si-l pup in crestetul cald. raman acolo lipita si oftez. nu zice nimic. termin oftatul. ofteaza el. nu zic nimic. apoi cum stam asa amandoi cu fata la perete, el mai gaseste ceva de adaugat, in soapta, cumva sa nu-mi perturbe gandurile. esti un dragut, ii zic.  e liniste. ziua lui plina s-a incheiat. a plouat mult azi. si fiindca in cairo se intampla rar, am ales sa ma bucur. sa ma delectez cu perdeaua de apa si sa ma mint ca sunt la pucioasa sau in galway, in leeds poate. tom...

canta toma a plictiseala intr-o caserola de plastic. ii apreciez creativitatea si-mi vad de cautarea mea de job, pe un site mediocru. sunt dezamagita de viteza netului la fel cum toma e dezamagit de preocuparile mele. iese din caserola si se stramba la mine. zic: stiu!  calca pe cateva jucarii, ramane in picioare, vine si ma trage de bluza. sunt obosit, mi-e somn, stiu jucariile astea pe dinafara, apoi cu job sau fara job o sa te iubesc mereu la fel, asa ca nu mai ascunde laptele ala. bine ma bine. il alaptez cu ochii in pagina de care ma rog sa se incarce. sunt victima virtualului tomica.  stam statui cu suflete calde in fata ecranelor. ne mintim degetele butonand. miscam inimi dand like-uri in loc sa punem mana unii pe altii, sa ne pupam de-adevaratelea.. sa ne intrebam.. ce mai faci? vreau un trip in evul mediu tomica, fara iluzii digitale, numai cu sentimente. cu o rochie cu cercuri si corset.. auzi, stii ca stramamaia cu care te-ai imbratisat la glodeni ...

asum prezentul, cum zic website-urile de vindecare emotionala. m-as bucura de ciripitul pasarelelor din balcon, dar trece un avion si zbang, perturba armonia. in definitiv, bine ca s-a inventat si ala - tot unui iubitor de pasari i-o fi venit ideea- ca uite asa am vazut si eu lumea, uite asa vine si mamaie de la pucioasa, uite-asa ne-om mai duce si-om mai veni incolo si-ncoace.. daca nu cumva, vorba lu mamaie de la glodeni, s-a'nchis mamica plimbarea mea! sa nu fugim de prezent ca pierdem trenu vindecarii. a trecut avionul, pasarile isi vad destepte de ciripeala, un ciocan repara un acoperis pe o strada vecina. toma doarme julit pe nas. [m-a intrebat ieri, dupa ce s-a julit pentru a treia oara, ca-n basme: mami, poate daca incerc sa umblu cu nasu pe sus, risc mai putin sa ma julesc?  nu stiu, incearca! imi trebuie si carucior de firma ca sa ridic nasul? nu ma.. pur si simplu il tii pe sus si gata. bine ma bine, ce te ataci? ee, tomica, le am si eu pe ale mele...

sa nu se fi priceput mosul sa ne ajunga fiindca am inchis obloanele? sa fi luat el in serios toate nazdravaniile lu toma de peste an? sa-mi dea o lectie pentru cat de departe m-am dus de traditii? iar daca mosul e in suflete, in parinti, in cine crede si in cine il face posibil, ce-a patit mosul din sufletul meu? ce m-a oprit sa-l incropesc? ce tristete a ocupat vidul din ghete de n-a mai fost loc de surprize? amestec neputinte. cafeaua e rece si cu noduri. azi s-a nascut tati. ce bine ca s-a nascut, ce bine ca mai e, ce departe m-am dus. inchid ochii, rostogolesc 2 lacrimi si-mi duc in gand inima pe prispa. o las acolo sa-l astepte cand o fi sa se intoarca acasa si sa-i zica la multi ani. multumesc mai tatut, o sa zica el si-o sa se bucure de surpriza cu obrajii saltand de drag. cand eram mica imi lasam carnetul de note in ghete. asa fusesm instruita. mosu imi scria acolo o poezie despre cat de cuminte stie ca am fost si se semna cu un M identic cu cel de la marce...

se strecoara dimineata in casa ca o mireasa, prin usile larg deschise ale balconului. sunt mandra de perdeaua pe care m-am priceput s-o cocot in cadrul usii, batand ieri cu darzenie 2 cuie, de jos in sus, cu toma tinandu-mi scara. am reusit, i-am zis. de mult! mi-a zis. lumina scalda initiativele lu tomica punand cald peste moale, forta peste inceputuri, siguranta peste nepricepere. e un efect special in sine perdeaua asta. si toma intelege, asta daca nu cumva vreun gand gradinaresc il cheama subit in balcon, la coltul cu nisip si uita de butaforia mea, trece prin perdea.. tomaaaaa, se opreste brusc. nu stie daca a facut ceva rau sau bun. imi asez pe fata un ranjet laarg si il iau pe sus din perdea.. sa para ca era un joc.. rade, se gadila, da capul pe spate.. ii place surpriza. salvez perdeaua si o inod cu grija pe dupa usa.. sa nu mai riscam nimic. indraznesc sa-l las singur in balcon si merg sa-mi fac o cafea. scot din frigider cutia cu fursecuri de ovaz coapte azi-noapte. ...

un lucru pe care il iubesc, de cand a descoperit toma umbletul si efectuam 2-3-5 plimbari pe zi, e norocul lui de a se afla la o distanta mica de pisicile cu care ne intersectam. e ca si cum ar face parte din lumea lor. talpile lui - 2 si talpitele lor - cate 4 isi spun niste povesti care nu vibreaza in talpile oamenilor mari. asa incat la fiecare pisica, il intreb: ce ti-a spus? trecem pe langa una grasuta, alba cu negru. toma zice ca n-au vorbit fiindca grasuta se grabea. zic: puteai s-o intrebi unde se duce. el zice: mai termina cu iscodeala! o luam agale catre brutarie. cer 6 lipii. la nivelul lui toma sunt expuse niste tavi cu mini-pizza si croissante. toma imi arata pizzele, fara sa le atinga, desi ar putea: - na-na? - da mami, pizza. - na-na ( adica luam si noi?) - nu mami, noi avem mancare acasa. - na-na (si se vaita) - bye-bye.. ii spun eu brutarului.. il indemn si pe toma sa bye-bye.. dar el insista na-na  ma mai bombane un pic pe drum si gata. m-a ...