mamalutoma

ma intamplu din cand in cand pe langa niste oameni despre care daca nu scriu, simt ca moare niste viata in mine. le-as spune necunoscuti, dar o aplecare organica spre povestile lor, ma face sa indraznesc sa cred ca-i cunosc. uite cum ar fi nebunul cu burta, de la mine de la scara. sta cocotat pe o bara stramba si ma intampina cu un zambet cinstit de fiecare data cand intru sau ies din bloc. uneori tine la ureche un aparat de radio si isi imagineaza ca vorbeste la telefon. nu cred ca detine telefon, nu cred ca l-ar suna nimeni sa-l intrebe cum mai e viata pe bara de fier de pe yahia ibrahim nr 22. dar nu ca e frumos cum isi imagineaza ca de partea cealalta se canta numa pentru el? sau femeile care vand legume la colt de strada. au copiii dupa ele, cei mari le ajuta cu aprovizionarea, cei mici stau in cate o cutie de carton, langa legaturile de patrunjel. m-a intrebat una dintre fete: auzi tu muncesti sau stai acasa? muncesc, am zis. bravo, si eu muncesc, a adaugat ea dintre za...

copilul e la gradinita. am o zi numai pentru mine. singura de altfel inainte de ancorarea in noul job. beau un rest de cafea. scriu un mail acasa. oftez lung si-mi imaginez ca nu scriu, ci ca ii spun lu mami lucrurile astea la o cafea, in bucataria de la pucioasa.  mi-am pus ceasul mare la mana cu inima. credeam ca a stat. uite ca de fapt am timp, cand imi fac. frunzaresc niste site-uri omenesti. trec in agenda sufletului o masina de cusut. imi amintesc fusta cu volane cusuta de mami cand aveam 10 ani. nu-mi mai amintesc ce-am simtit cand am probat-o, dar imi amintesc mandria ei cand a fost gata. imi trebuie pasiunea asta. am obosit sa alerg dupa croitori, sa tocmesc tivuri, sa conving minti inchise. ce mai pot sa fac cu libertatea de azi? mananc o banana si intocmesc bugetul cheltuielilor. dimineata, pranz+ cina, cosmetice, alcool+apa, transport, telefon+internet, extra.  adaug bucurii mici. tatalutoma imi spune ca a rotunjit mai relaxat la cosmetice, deci ...

l-am scos din febra cu ceai de ceapa indulcit cu miere. a baut un biberon plin apoi a cerut: mo! semn ca more.  a plans in reprize de durere de gat, asa ca l-am purtat in brate de colo pana colo pana m-am imputinat. a bagat niste rotite de plastic pe sfoara, a scris cu markerul pe foaie, pe masa, pe el insusi. i-am adus un pumn de linte rosie si 3 paharele de plastic. a vanturat cu interes lintea dintr-un paharel intr-altul pana n-a mai fost nimic de invatat nici din vantureala asta.  mi-a stat in poala si i-am citit  fata babei si fata mosului. cum il spala fata mosului pe balaur pe spinare cu o perie moale si dihania statea cuminte. ii placea. ma opreste toma din citit si ma cauta in san. deschide gura ca atunci cand putea sa bea liber. e prima data de la opritul alaptatul, cand se reintoarce la gest. rad. rade si el. ii spun ca nu mai e lapte. stie ca nu mai e si nu insista. s-a jucat si el cu gandul. il pup pe cap si ma intorc la fata mosului....

imi place noua mea viata mearsa pe jos. ma trezesc la ore frumoase. orasul freamata deja sub roti murdare, talpi grabite, labute agile. nu alerg catre niciun taxi. timpul e bun cu mine. compasul pasilor mei deseneaza cercuri mici si sigure, universuri noi. dau fuga cu toma la gradinita. stie ca il las acolo, plange si ma iarta, ma doare si imi trece. rotita compasului mai deschide 2 masuri de om mare si-am ajuns la scoala. ma familiarizez cu fisa postului, imi iau gagicile in primire, le ascult ofurile, triez eschivele, promit reciclari masive, eman niste pozitivism. cer curatenie majora in bucataria scolii si visez la salate si bomboane de ovaz gatite cu copiii. trimit un gand bun la jamie oliver si ii promit suport de pe plaiurile lu tutancamon. ma doare capul de atatea ganduri. o sa am mult de munca in scoala asta. cer un pahar cu apa. vine. plec senina. imi place cine sunt. trec pe la gradinita. toma doarme. il las in lumea viselor si merg acasa sa beau o cafea. e ca u...

incerc de vreo saptamana sa-l acomodez pe toma cu o gradinita scumpa, care arata bine si care promite. am vazut/ studiat vreo 30 de gradinite in egipt. am lucrat cu vreo 10 dintre ele in ultimii 2 ani. am invatat sa disting promisiunile de realitate, miros pachetele smart marketizate, uneori ies pe usa repede, alteori stau la discutii. credeam ca de data asta am ales ce trebuie, cu expertiza mea de mama inimoasa, pedagog pus pe hlizeala, trup de copil si ofuri de om mare. spatiul gradinitei sofisticate era generos, activitatile neplictisitoare, raportul copii egipteni- copii internationali echilibrat.  toma insa a plans cu lacrimi din prima zi in care l-am deschis lumii asteia noi. proprietara a zis: opa, cred ca nu ma place. i-am zis sa nu se judece prea aspru. poate ca toma intelege deja ca asta e un loc unde mami n-o sa-i mai fie prin preajma ca pana acum si se asigura emotional. ea a zambit salvata, dar toma avea dreptate. a continuat sa planga cate putin in ...

ne-am mutat in casa noua. veche adica.  cu un pic de inima stransa, apoi cu un hei-rup de entuziasm, cu neajunsuri, cu sperante, cu oboseala, cu deznadejde, cu plans, cu ras si iar cu sperante. am stat in mijlocul haosului cu agenda sufletului in mana, si-am planificat etapele curateniei, reparatiilor, decoratului, odihnitului. m-am tot inciudat ca viata e grea, dar toma nu vede lucrurile asa. el danseaza tot mai liber, zambeste tot mai adanc, te provoaca sa le multumesti: pamantului ca te tine, prietenilor ca te ajuta, parintilor ca se roaga cand tu esti prea tanar pentru discutii cu dumneazeu. mai e mult de curatat, desi mainile au amortit in reflexul stersului. capul doare de atatea rasturnari de situatie.  am insirat niste ganduri pe pereti, am expus picturile lu toma, am carpit cateva gauri, am infundat scurgerea de la baie, am strans apa de pe jos. am organizat un pic haosul, apoi am uitat unde am pus niste sururburi. am dezorganizat iar haosul si tot n-am...

daca eram azi in brazilia, imi dadeam intalnire la football world cup cu prietena mea cea mai buna, ancu. cat sa faca din 'ciudat de mehico' pana la mine? o sticla de tequila? un pumn de seminte? juma de zi? 2 avioane? un fleac. daca eram in bucuresti, ma intalneam spontan la street delivery cu toata lumea de care imi e dor. beam un cuba libre de nu ma vedeam. daca eram la pucioasa, uite mancam de pranz cu mami si cu tati, ca-mi vine si sa plang. merg la sticla de tuica de pe frigider si ma infig in borcanul cu gem de prune. ce bune sunt pansamentele astea cand dorul isi bate joc de tine. imi mint lacrimile si ii dau mai departe cu inchipuirile. daca eram in irlanda, mergeam la ziua prietenei mele clio, radeam ca caprele si mancam ceva bun gatit de sotu ei. nu sunt nicaieri din toate astea. sunt in cairo, un vant cald plimba cele 34 de grade de colo pana colo. niste rigori ale unor dumnezei cu care n-am stat de vorba niciodata nu ma lasa sa-mi plimb pe strada t...

asa dintre sentimente, mie imi place increderea. increderea cu care imi rad copiii, increderea pe care o am in tatalutoma cand imi spune 'of papusica', increderea ca viata e grea ca sa fie razbita, ca oamenii ranesc fiindca ii doare, ca lucrurile merg cand alegem sa credem; increderea cu care musca toma dintr-un cartof crud de ciuda ca refuz sa-i dau mai mult de o patratica de ciocolata amaruie. ne mutam intr-o casa mare, veche, goala, neinpas cu nicio moda. numa buna de umplut cu dragoste. umple-vom peretii jupuiti cu picturile lu toma. repara-vom instalatiile de la baie. sorta-voi titlurile romanesti intr-o bibliotecuta bej of. de bucurie of. arunca-vom un bat la iesirea din casa si fi-vom in gradinita la toma. arunca-voi 2 bete si fi-voi la job, inspirand oameni, expirand griji. manca-vom scoici gatite acum, la colt de strada cu spirit. plimba-ne-vom de mana pe malul nilului, rasplatind viata cu zambete, traind vise indraznite, bucurandu-ne cu putin....

am treaba. strang de prin casa cu numaru 13 sa ma mut in casa cu numaru 14. derulez in gand mutarile si gasesc mai mult zambete. ce de bagaje mi-au mai impachetat mainile. stiu pe de rost cam cati saci se vor aduna, cam de cate lucruri vreau sa ma descotorosesc, cate jucarii pun de-o parte, cate cutii cu decoratiuni. de la o viata la alta +_ 3 saci, +_ 1 cutie. ma gandisem sa-l duc pe toma 2-3 zile la gradinita cu care am colaborat, iar eu sa-mi vad linistita de trebaluiala. n-am reusit. nu m-a lasat inima sa-l dau de acasa. nu stiu sa traiesc fara el, el nu stie inca gradinita fara mine. l-am lasat sa doarma pana tarziu, mi-am facut lista, o cafea slaba si-am luat-o usurel. s-a trezit si-a venit lipa lipa, cu cearsaful dupa el. m-am asezat in genunchi si l-am imbratisat. si-am stat asa cap de copil pe umar de mama barba de mama in crestet de copil, poate un minut. intelegeam de ce nu-l grabisem la gradinita. m-am bucurat ca imbratisarea dureaza mult si l-am asteptat sa se desprin...

nu avem televizor. am decis ca e mai cinstit asa si tragem nadejde ca toma creste in mai putina minciuna. egiptul insa n-are un net brici, care sa sustina vizionarea decenta a vreunui joc olimpic sau finala de roland garros la care inima bate de se aude pana acasa. prin urmare m-am bazat pe postarile de facebook ale prietenilor impatimiti, mi-am unit emotiile cu ale lor si-am stat cuminte pe canapea din set in set, din serva in serva, din puct in punct. probabil cel mai spectaculos detaliu al acestei finale, e ca n-am vazut-o. ma intrebam daca vibratiile mele au ajuns pe teren. sigur ca au ajuns. pozitivul se strecoara cu viteza luminii, iar aici in cairo e un soare de-ti spala toate ingrijorarile, daca alegi sa crezi. soacra-mea e rusoaica, socra-mio egiptean. stau la cateva strazi de noi, au televizor pricopsit si le place tenisul. mosu tine cu sharapova, ca o stie de mica si ca-i place cum geme ah ah. soacra-mea dezgustata de gemetele mariei si de alegerile lu socra-mio, tine...

intreaba tatalutoma: tomica, how come you are so gourgesica? si toma il pupa cu sunet de la distanta, cum l-a invatat tanti mona, bucatareasa de la gradinita, care cu o mana mesteca in sosul de rosii si cu alta trimite bezele catre copiii hamesiti de-atata joaca. zic, stii ce m-am gandit? tatalutoma: aoleu, mereu te gandesti. hai maa.. zi! m-am gandit sa il pup pe toma de fiecare data cand il vad fericit, chiar si atunci cand se bucura c-a facut pipi pe gresie sau cand a baut apa din cada. fiindca de multe ori ma grabesc sa iau fata autoritara si sa-i reamintesc ca asa ceva nu se face. uite de-acum, intai o sa-i pup fericirea si apoi o sa-i zic: hai ma mami, ca stii ca e bine! in felul asta o sa stie ca mereu m-au bucurat bucuriile lui si poate o sa mi le impartaseasca si pe alea ilegale, imorale, neomenesti, necuviincioase, cand or fi sa-l apuce. sau poate ca imbratisat de mami la fiecare experienta noua, nu se va bezmetici in a se arunca in fel de fel de nefacute, doar ca ...

o colega de la gradinita insista sa ne duca acasa cu masina, induiosata de rutina taxiurilor noastre zilnice. accept pentru o bucata de drum, pana la sosea, vorba lu mamaia. ea ca nu si nu, ca ne duce pana acasa. eu ca nu si nu, ca nu e in directia ei si nici dusmanilor mei nu le-as recomanda mai mult cu 40 de minute orice trip pe care il au de efectuat in cairo. treaba ta, conchide ea si ma lasa langa un palat pe care il adulmec de mult, al unui baron belgian de pe la 1900 - baron empain palace. e gol pe dinauntru, ma rog nu gol, natura si l-a reasumat.  eheei tomica, m-a atras palatul asta din ziua in care l-am cunoscut pe tati, din ziua in care mi-a trebuit mana lui sa traversez strada asta labartata, de cand a inceput sa se scrie dragostea din care esti tu plamadit. poate ca de-aia nu e deschis vizitatorilor- proprietarii lafaindu-se pe undeva prin europa- departe de praful de pe salah-salem, ca sa dau eu povestii o nota de mister, ca sa ramana indrazneala de azi numa a noas...