luni, 23 iunie 2014

gradinita aripilor netaiate

incerc de vreo saptamana sa-l acomodez pe toma cu o gradinita scumpa, care arata bine si care promite. am vazut/ studiat vreo 30 de gradinite in egipt. am lucrat cu vreo 10 dintre ele in ultimii 2 ani. am invatat sa disting promisiunile de realitate, miros pachetele smart marketizate, uneori ies pe usa repede, alteori stau la discutii.

credeam ca de data asta am ales ce trebuie, cu expertiza mea de mama inimoasa, pedagog pus pe hlizeala, trup de copil si ofuri de om mare.

spatiul gradinitei sofisticate era generos, activitatile neplictisitoare, raportul copii egipteni- copii internationali echilibrat. 
toma insa a plans cu lacrimi din prima zi in care l-am deschis lumii asteia noi.
proprietara a zis: opa, cred ca nu ma place.
i-am zis sa nu se judece prea aspru. poate ca toma intelege deja ca asta e un loc unde mami n-o sa-i mai fie prin preajma ca pana acum si se asigura emotional.
ea a zambit salvata, dar toma avea dreptate.
a continuat sa planga cate putin in fiecare zi cand il duceam iar. se ducea langa un cd-player si dansa cu lacrimi.
azi am simtit ca locul ala nu e pentru el. ca intr-un mod discret si sistematic aripile lui vor fi ciuntite. ca gradina e generoasa, dar doamnele imbrobodite se cam inghesuie la racoarea aerelor conditionate si evita subtil outdoorul. ca doamna de araba are ceva skill, dar cand ii e foame, isi comanda de mancare si pierde magia interactiunii cu copiii.
ca toma e lasat sa se joace cu niste jucarii, fiindca eu sunt inca prin preajma, dar alti copii sunt dojeniti in graba, semn ca 'nu e momentul jucariilor acum'.
am decis sa mai vizitez o gradinita, care nu se promoveaza, care sigur nu costa la fel, care n-are aceeasi dispunere in spatiu, dar unde poate calitatea umana o sa-mi ajunga la inima de la inceput si unde poate toma nu mai plange de la intrare.
de data asta am plans eu. de bucurie ca nu e totul pierdut.
am dat de gradinita fara aer conditionat, fara smart board sau LCD, fara cuptor cu microunde. ca o intoarcere in timp, la necivilizatia confortului sufletului meu, confortin care invata toma sa zboare.
copiii picteaza, rasfoiesc carti, merg in gradina cand simt, mananca atunci cand le e foame, dorm cand le e somn.
sunt numai 25 in toata gradinita, n-am auzit pe nimeni tipand, n-am vazut niciun copil nedumerit. 
am discutat vreo ora cu proprietara casei asteia de povesti. parca ne stiam dintr-o viata anterioara. tatal ei e nascut in aceeasi zi cu mine. convingerile ei de-o viata sunt convingerile mele de inceput de mama. toma s-a jucat nestingherit. nici nu l-am simtit. la un moment dat a venit la geanta mea, si-a scos un scutec din ea si mi l-a dat in mana. uitasem sa-l schimb in ultimele vreo 5 ore.

meniul gradinitei e vegetarian, copiii n-au voie cu pistoale de jucarie sau papusi barbie. pot sa aduca de acasa doar o carte, din care doamna le citeste tuturor. nu exista fise de colorat, e incurajat desenul liber. faci ce vrei atata vreme cat nu-i deranjezi pe ceilalti. 
am vazut o fetita mergand la biblioteca, alegand o carticica, rasfoind-o, punand-o la loc. am vazut un baietel pupandu-si pictura. am vazut cativa copii mancand singuri la o masa rotunda si fredonand printre dumicati.
am vazut libertate deadevaratelea.
am vazut bucurie nefortata.

am ales deci.
toma are gradinita.
costurile sunt mai mici.
aripile stau la locul lor.
jobul meu e la 2 pasi.
am mai cunoscut un om minunat. 
inima mea rade.
ma intreb de ce nu l-am ascultat cand a plans?

asa e egiptul. uneori e greu pana la lacrimi. apoi cand crezi ca totul e compromis apare cate o surpriza frumoasa, care spulbera toata deznadejdea. in tot praful, un safir nesperat reaseaza sensul peste nesens.

abia astept sa-l duc maine si sa-i picteze lu mamaia de la pucioasa o felicitare in semn de recunostinta ca s-a nascut din stramamaia de la glodeni, ca sa ma nasca pe mine, ca sa-l nasc pe el si sa ne bucuram asa toti 4 intr-un lant viu, uneori greu de pipait, dar firesc de strans.
la multi ani mamaie!
sa-ti fie cadou bucuria noastra de inceput de gradinita. primul drum al lu tomica in lumea lui, de capul lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu