Treceți la conținutul principal

Understand that you own nothing. Everything that surrounds you is temporary!

ne-am mutat in casa noua. veche adica. 
cu un pic de inima stransa, apoi cu un hei-rup de entuziasm, cu neajunsuri, cu sperante, cu oboseala, cu deznadejde, cu plans, cu ras si iar cu sperante.
am stat in mijlocul haosului cu agenda sufletului in mana, si-am planificat etapele curateniei, reparatiilor, decoratului, odihnitului.
m-am tot inciudat ca viata e grea, dar toma nu vede lucrurile asa. el danseaza tot mai liber, zambeste tot mai adanc, te provoaca sa le multumesti: pamantului ca te tine, prietenilor ca te ajuta, parintilor ca se roaga cand tu esti prea tanar pentru discutii cu dumneazeu.
mai e mult de curatat, desi mainile au amortit in reflexul stersului. capul doare de atatea rasturnari de situatie. 
am insirat niste ganduri pe pereti, am expus picturile lu toma, am carpit cateva gauri, am infundat scurgerea de la baie, am strans apa de pe jos.
am organizat un pic haosul, apoi am uitat unde am pus niste sururburi. am dezorganizat iar haosul si tot n-am gasit suruburile. 
toma a insistat sa participe la curatenie. tatalutoma i-a dat matura mare si farasul si i-a spus: uite in coltul asta tu muncesti, multumim ca ne ajuti. toma s-a spetit apoi a plans de matura grea. i-am zis: e super cat ai curatat. acum poti sa te intorci sa mai faci niste mizerie.
am mancat pepene galben si ne-am intors la treaba. cand mintea n-a mai mers deloc am luat copilul murdar in carucior si ne-am dus pe malul nilului. am baut o limonada, ne-am mai dezmortit oasele, toma a dansat frumos langa niste magaoaie de boxe si-am venit inapoi la treaba. langa casa e un magazin de freshuri. ii dau cu suc de trestie de zahar cat e ziua de lunga. 
aproape ca am terminat si aproape ca nici nu se cunoaste.
casa asta e mai mare decat pot eu sa curat. urmatoarea mutare o sa fie intr-o pestera sau intr-o barca. vreau sa ma mut undeva unde praful a fost sters dinainte.
si unde apa curge asa corect imediat cum deschizi robinetul. si apoi cand inchizi robinetul, apa e asa de treaba ca nu tasneste pe la nicio incheietura de teava.
termin visul si inchid ochii. pana se trezeste toma am 10 minute pline de odihna. ma scufund in ele.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...