Treceți la conținutul principal

ce plictiseala si finlanda!

intreaba tatalutoma: tomica, how come you are so gourgesica? si toma il pupa cu sunet de la distanta, cum l-a invatat tanti mona, bucatareasa de la gradinita, care cu o mana mesteca in sosul de rosii si cu alta trimite bezele catre copiii hamesiti de-atata joaca.
zic, stii ce m-am gandit?
tatalutoma: aoleu, mereu te gandesti.
hai maa..
zi!
m-am gandit sa il pup pe toma de fiecare data cand il vad fericit, chiar si atunci cand se bucura c-a facut pipi pe gresie sau cand a baut apa din cada. fiindca de multe ori ma grabesc sa iau fata autoritara si sa-i reamintesc ca asa ceva nu se face. uite de-acum, intai o sa-i pup fericirea si apoi o sa-i zic: hai ma mami, ca stii ca e bine! in felul asta o sa stie ca mereu m-au bucurat bucuriile lui si poate o sa mi le impartaseasca si pe alea ilegale, imorale, neomenesti, necuviincioase, cand or fi sa-l apuce. sau poate ca imbratisat de mami la fiecare experienta noua, nu se va bezmetici in a se arunca in fel de fel de nefacute, doar ca sa guste un pic de libertate. va fi fost atat de liber incat nefacutele ii vor cere voie sa-l abordeze. si el va alege: nefacuta asta da, nefacuta asta nu.
tatalutoma zambeste adanc semn ca ma iubeste si ca m-am gandit bine.
ii spun c-am citit ca finlanda devine primul stat din lume fara teme pentru acasa. discutam un pic despre sistemul lor de educatie si eu sar: hai sa ne mutam in finlanda!
ce sa facem acolo? tu n-auzi ca la aia merg toate? si e si frig. ne-am plictisi. aici e atat de grav incat daca ridicam un gunoi de pe jos, suntem eroi. n-au nimic aia pentru mine. 
aa, pai zi ma asa!

tomica, sfarama tu biscuitii aia, calca si in pipi-ul pe care l-ai efectuat, ca sa am de ce sa te pup, apoi sa dau cu matura si sa ma simt plina de sens. ce plictiseala si finlanda!

Comentarii

  1. Si Olanda! Nici acolo nu se dau teme pentru acasa.Are dreptate tatalutoma, in privinta ratiunii unui job.Cel putin, dupa margine, cum ma uit eu.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet