Treceți la conținutul principal

ce plictiseala si finlanda!

intreaba tatalutoma: tomica, how come you are so gourgesica? si toma il pupa cu sunet de la distanta, cum l-a invatat tanti mona, bucatareasa de la gradinita, care cu o mana mesteca in sosul de rosii si cu alta trimite bezele catre copiii hamesiti de-atata joaca.
zic, stii ce m-am gandit?
tatalutoma: aoleu, mereu te gandesti.
hai maa..
zi!
m-am gandit sa il pup pe toma de fiecare data cand il vad fericit, chiar si atunci cand se bucura c-a facut pipi pe gresie sau cand a baut apa din cada. fiindca de multe ori ma grabesc sa iau fata autoritara si sa-i reamintesc ca asa ceva nu se face. uite de-acum, intai o sa-i pup fericirea si apoi o sa-i zic: hai ma mami, ca stii ca e bine! in felul asta o sa stie ca mereu m-au bucurat bucuriile lui si poate o sa mi le impartaseasca si pe alea ilegale, imorale, neomenesti, necuviincioase, cand or fi sa-l apuce. sau poate ca imbratisat de mami la fiecare experienta noua, nu se va bezmetici in a se arunca in fel de fel de nefacute, doar ca sa guste un pic de libertate. va fi fost atat de liber incat nefacutele ii vor cere voie sa-l abordeze. si el va alege: nefacuta asta da, nefacuta asta nu.
tatalutoma zambeste adanc semn ca ma iubeste si ca m-am gandit bine.
ii spun c-am citit ca finlanda devine primul stat din lume fara teme pentru acasa. discutam un pic despre sistemul lor de educatie si eu sar: hai sa ne mutam in finlanda!
ce sa facem acolo? tu n-auzi ca la aia merg toate? si e si frig. ne-am plictisi. aici e atat de grav incat daca ridicam un gunoi de pe jos, suntem eroi. n-au nimic aia pentru mine. 
aa, pai zi ma asa!

tomica, sfarama tu biscuitii aia, calca si in pipi-ul pe care l-ai efectuat, ca sa am de ce sa te pup, apoi sa dau cu matura si sa ma simt plina de sens. ce plictiseala si finlanda!

Comentarii

  1. Si Olanda! Nici acolo nu se dau teme pentru acasa.Are dreptate tatalutoma, in privinta ratiunii unui job.Cel putin, dupa margine, cum ma uit eu.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...