miercuri, 25 iunie 2014

viata mearsa pe jos

imi place noua mea viata mearsa pe jos.
ma trezesc la ore frumoase. orasul freamata deja sub roti murdare, talpi grabite, labute agile. nu alerg catre niciun taxi. timpul e bun cu mine. compasul pasilor mei deseneaza cercuri mici si sigure, universuri noi.
dau fuga cu toma la gradinita. stie ca il las acolo, plange si ma iarta, ma doare si imi trece.
rotita compasului mai deschide 2 masuri de om mare si-am ajuns la scoala. ma familiarizez cu fisa postului, imi iau gagicile in primire, le ascult ofurile, triez eschivele, promit reciclari masive, eman niste pozitivism. cer curatenie majora in bucataria scolii si visez la salate si bomboane de ovaz gatite cu copiii. trimit un gand bun la jamie oliver si ii promit suport de pe plaiurile lu tutancamon.
ma doare capul de atatea ganduri. o sa am mult de munca in scoala asta. cer un pahar cu apa. vine.
plec senina. imi place cine sunt.
trec pe la gradinita. toma doarme. il las in lumea viselor si merg acasa sa beau o cafea. e ca un vis.
il gasesc pe tatalutoma programand. mintea lui ca o masina pune pauza intre comenzi si face loc rezumatului zilei mele. zice ca sunt o papusica de treaba. nu-mi gasesc locul in casa fara toma. nu-mi vine sa ma apuc de nicio trainicie. merg sa-l culeg.
il gasesc tristut, in bratele ingriitoarei sudaneze cu piele neagra neagra si zambet alb alb. s-a jucat cu un baietel canadian, o japoneza l-a dat in leagan, doamna filipineza i-a schimbat scutecul si profesoara din etiopia i-a citit o poveste.
a mancat un ou fiert cu paine neagra si aproape toate cubuletele de pepene galben pe care i le-am destinat de dimineata.
sunt mandra de el. ne topim intr-o imbratisare lunga. lung e si nenea portarul, din sudanul de sud. citeste o carte de istorie de clasa a 2a, in egleza. isi ia notite. vrea sa stie cum se minte in egipt despre impartirea fireasca a lumii.
il intreb daca e fericit aici.
eeei, sunt. sigur ca sunt. copiii mei studiaza, eu de bine de rau muncesc. dar stii cum e, si daca muncesti, nu castigi mai mult decat acoperitul chiriei si nemuritul de foame. 
am plans pe dinauntru.
i-am zis welcome to egypt, desi el poate e aici de mai demult ca mine. am simtit asa sa fac pe ospitaliera, din perspectiva noii mele vieti/ case/ aventuri.
l-am primit in tara universala a zambetelor cinstite si i-am promis ca daca bine faci, atunci bine gasesti.
am plecat cu toma mana in manuta si ne-am promenadat pe bulevard. a facut cu mana tuturor trecatorilor, in semn de: azi m-a lasat mami singur la gradi. a fost greu, dar am razbit. va iubesc pe toti, chiar si pe aia care va mintiti pe voi insiva!
ne-am dus intr-un restaurant si i-am facut cinste cu o portie de leurda locala si cu o limonada. a mancat cu lingura de oameni mari.
cu ce forta dezamorsezi tu mami agitatia zilelor! mi-a zis. 
imi place viata asta noua, mearsa pe jos, zambita, traita pe spinarile noastre drepte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu