Treceți la conținutul principal

ce de case, ce de saci, ce de vieti, ce de povesti!

am treaba. strang de prin casa cu numaru 13 sa ma mut in casa cu numaru 14. derulez in gand mutarile si gasesc mai mult zambete. ce de bagaje mi-au mai impachetat mainile. stiu pe de rost cam cati saci se vor aduna, cam de cate lucruri vreau sa ma descotorosesc, cate jucarii pun de-o parte, cate cutii cu decoratiuni. de la o viata la alta +_ 3 saci, +_ 1 cutie.
ma gandisem sa-l duc pe toma 2-3 zile la gradinita cu care am colaborat, iar eu sa-mi vad linistita de trebaluiala. n-am reusit. nu m-a lasat inima sa-l dau de acasa. nu stiu sa traiesc fara el, el nu stie inca gradinita fara mine. l-am lasat sa doarma pana tarziu, mi-am facut lista, o cafea slaba si-am luat-o usurel.
s-a trezit si-a venit lipa lipa, cu cearsaful dupa el. m-am asezat in genunchi si l-am imbratisat. si-am stat asa cap de copil pe umar de mama barba de mama in crestet de copil, poate un minut. intelegeam de ce nu-l grabisem la gradinita. m-am bucurat ca imbratisarea dureaza mult si l-am asteptat sa se desprinda cand a vrut el. cat sens am avut in minutul ala, ce dreapta era viata, cum se topisera grijile.
i-am facut un smoothie de banana si l-a baut pe nerasuflate. a mancat niste musli cu iaurt si s-a manjit in voie. am scris niste mailuri si el s-a facut ca se ineaca, atat cat sa ma rupa din focus si sa-mi aduca grijile spre el. apoi a ras, fiindca ii iesise. ma speriase. era un glumet. 

am lasat ziua sa inceapa si-am impachetat pe indelete impreuna. adica eu impachetam, toma despacheta, eu bagam in punga, el scotea tot si se baga in punga, eu strangeam gunoiul, el sorta gunoiul. casa e aproape la fel de pe dos. au mai iesit la iveala o foarfeca, un tricou, o jucarie.. toate cautate vreo saptamana. duc o papornita cu 'de dat', langa gramada de gunoi de la coltul strazii. simt cum ma eliberez. 
mami, mai avem mult? ca eu am obosit. ce de case, ce de saci, ce de vieti, ce de povesti! 
asa e obositu lu mami preferat, culca-te o ora sa ma mai mint si eu de-a curatenia.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...