Treceți la conținutul principal

daca eram azi in brazilia

daca eram azi in brazilia, imi dadeam intalnire la football world cup cu prietena mea cea mai buna, ancu. cat sa faca din 'ciudat de mehico' pana la mine? o sticla de tequila? un pumn de seminte? juma de zi? 2 avioane? un fleac.

daca eram in bucuresti, ma intalneam spontan la street delivery cu toata lumea de care imi e dor. beam un cuba libre de nu ma vedeam.

daca eram la pucioasa, uite mancam de pranz cu mami si cu tati, ca-mi vine si sa plang. merg la sticla de tuica de pe frigider si ma infig in borcanul cu gem de prune. ce bune sunt pansamentele astea cand dorul isi bate joc de tine. imi mint lacrimile si ii dau mai departe cu inchipuirile.

daca eram in irlanda, mergeam la ziua prietenei mele clio, radeam ca caprele si mancam ceva bun gatit de sotu ei.

nu sunt nicaieri din toate astea. sunt in cairo, un vant cald plimba cele 34 de grade de colo pana colo. niste rigori ale unor dumnezei cu care n-am stat de vorba niciodata nu ma lasa sa-mi plimb pe strada tonusul dezgolit al bulanelor. 
merg la soacra-mea sa mananc peste. 
n-o fi tuica, n-o fi cuba libre, da o bere tot oi gasi. 
si m-oi gandi la voi toti si cu fiecare dumicat oi mai potoli o bucata de dor!
bucurati-va unde sunteti, de atat cat aveti. radeti cu cine va iese in cale si desenati cate o spirala cu degetul in aer pentru fiecare bucurie a zilei de azi.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...