Treceți la conținutul principal

Simona Halep, ai castigat!

nu avem televizor. am decis ca e mai cinstit asa si tragem nadejde ca toma creste in mai putina minciuna. egiptul insa n-are un net brici, care sa sustina vizionarea decenta a vreunui joc olimpic sau finala de roland garros la care inima bate de se aude pana acasa.
prin urmare m-am bazat pe postarile de facebook ale prietenilor impatimiti, mi-am unit emotiile cu ale lor si-am stat cuminte pe canapea din set in set, din serva in serva, din puct in punct. probabil cel mai spectaculos detaliu al acestei finale, e ca n-am vazut-o. ma intrebam daca vibratiile mele au ajuns pe teren. sigur ca au ajuns. pozitivul se strecoara cu viteza luminii, iar aici in cairo e un soare de-ti spala toate ingrijorarile, daca alegi sa crezi.

soacra-mea e rusoaica, socra-mio egiptean. stau la cateva strazi de noi, au televizor pricopsit si le place tenisul. mosu tine cu sharapova, ca o stie de mica si ca-i place cum geme ah ah. soacra-mea dezgustata de gemetele mariei si de alegerile lu socra-mio, tine cu orice adversara, mai ales daca se intampla o asociere de neam cu noru-sa.
si uite cum la noi pe canapea eu si tomica ne scriam pe piept bine simoooo, iar la ei pe canapea, soacra-mea si tatalutoma au sperat pana in ultima clipa ca romancuta i-o trage lu socra-mio, pardon lu sharapova.

am tinut cu simona, sa stii, mi-a zis tatalutoma la telefon. e o campioana. mi-a placut s-o vad.

pentru mine, ramane poate cea mai traita finala nevazuta vreodata. am asteptat cu mana la inima rezultatul final, am pus buza peste buza intr-un of scurt si apoi am rederulat toata bucuria partidei. 
multumim simona.
sa nu uiti ca in cairo, rusoaica  de soacra-mea a tinut cu tine! ai castigat!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...