treaba cu menta

in cartierul asta nou in care ne-am mutat, un pic mai cosmopolit si cu vedere la nil din mai toate perspectivele - pe motiv insular, am sansa unor plimbari mai inspirante decat pana acum. murdarul se impleteste cu fel de fel de intentii de curat, rupturile intalnesc picaturi de civilizatie, taranii producatori intalnesc elita consumatoare, praful si noxele vin din masini mai puternice, magarii, dragii de ei, lipsesc.

sunt fel de fel de zambete la colturi strategice de strada, fara de care nu m-as descurca prin zilele tumultoase.

exista o mafie a copiiilor vanzatori de buchete de menta proaspata. se strecoara printre masini, te abordeaza din mers si consuma cu tine o bucata de drum, sperand sa-ti vanda un buchet mai ieftin ca ieri, mai verde ca maine, mai proaspat azi ca niciodata. hai madam, te rog io!

le zambesc si le spun ca nu-mi trebuie. parca mi-e frica sa sparg gheata, ca apoi nu mai scap de ei.

nu mersi! dar maine? maine cumperi? nu, nici maine. hai te pup, ai grija la masina aia!

azi in drum spre casa vad pe bordura o papusa de plastic pazind un un cosulet cu bebelusa vie in el.

mama bebelusei a orientat cosul spre strada, ca s-o fi plictisit sugara de stat cu nasul in salate. nici n-o condamn. e frumos sa mirosi strada. sa schimbi zambete cu grabitii lumii, sa vezi ce tocuri se mai poarta. din cand in cand se mai opreste cate o mama ingrijoarata si aranjeaza tricoul de poliester al micutei din cos, zicand: ai grija ca o bate vantu. si mama ei zice: mersi iubita! o zi buna.

mi-au ramas ochii pe papusa nevie pazind papusa vie. am fotografiat cu obiectivul mintii si trebuie ca m-am oprit din mers sa asum scena, ca fratele mai mare al bebelusei m-a abordat. avea mainile goale, deci nu vroia sa-mi vanda nimic, asa ca i-am dat niste secunde ca o stapana a timpului. zic ce-ai patit la nas? o nara era patata de sange. mi-a zis: lasa asta! stai sa vezi ce am pentru tine. si pac, merge si-mi alege dintr-un snop de buchete de menta, pe cel mai proaspat. zic: eeee, pai asa ne-a fost vorba? hai numai azi, imi raspunde el. e dragut, are ochii mari si rade sincer. sangele uscat din jurul narii nu-l face cu nimic mai nefrumos. ii dau o moneda si il rog sa-mi promita ca nu ma incearca si maine, nici el, nici gasca lui de golani de 8 ani. pune mana pe piept, ca hagi inainte de meciuri. il cred.

merg spre casa cu buchetul in nas. o sa-mi fac o ditamai limonada iar cateva frunze o sa le amestec cu zatul de la cafeaua de dimineata, pentru un scrub sofisticat. ce de treaba cu menta am!