m-a invitat o prietena britanica ieri pe un grup virtual al unor gagici care si-au setat cate 3 obiective precise pana la sfarsitul anului si se motiveaza una pe alta sa le duca la buna implinire in cele 100 de zile (azi vreo 94..) ramase.
am lasat gandul sa zambeasca provocarii, apoi am inceput sa caut serios 3 obiective, care nu depind de mobilizarea nimanui in afara de mine. sunt fata destul de ambitioasa in general, n-am nevoie de dead-lineuri, dar zic hai, tre sa gasesc ceva de inbunatatit.
gasisem 2 la prima mana, respectiv 1. sa meditez cate 5 minute in fiecare zi si sa mai las din gandurile nefolositoare sa se dizolve si 2. sa mananc mai des, fiindca alaptand ii cam dau lu toma toti nutrientii si coroborat cu gandurile nefolositoare de la punctul 1. arat in multe zile ca o lalea fara apa. mi-ar sta si mie bine ca o frezie galbena culeasa in zori, nu?
bune astea 2. usurele dar esentiale. al 3lea nu venea. peste noapte mi s-a aratat. zic hai sa incerc atunci cand imi vine sa acuz, sa respir si sa caut motive sa iert. n-o sa mearga mereu, dar am 95 de zile si atatea dezamagiri, ca merita sa incerc.
am deci 3 obiective rotunde. sunt ale mele. ma simt responsabila. o sa ma prinda anul nou puternica si senina ca o frezie galbena. ce joc bun!
hai tomica afara in singura bucatica de verde curat, pe care ne-o ofera districtul in care habitam. o gradinita ingrijita, udata cu constiinciozitate de nenea cu furtunul pe care l-am mai amintit in alte povesti.
unde mai pui ca am si wi-fi gratis. ca in rai, ce sa mai!
multumesc zeilor internetului pentru aceast dar, ii fac o poza lu toma in iarba si-o trimit maica-mii cu viteza luminii din ochii celui mai drag nepot, unicul de altfel.
toma gaseste niste nisip. il analizeaza apoi il baga in gura. ii zic nu! si ii curat limba nisipita. cred insa ca a inteles si singur ca nu e mare smecherie mancatul de nisip, asa ca nu mai insist cu cicaleala.
merg la nenea care 'pazeste' gradina nefacand nimic toata ziua.
il rog sa-mi incarce si mie telefonul 10 minute. ma intreaba de ce nu l-am incarcat acasa, ii zic imi pare rau, el dibuie un intrerupator adus cu un prelungitor pana pe banca pe care isi face el veacu. zic hai ca esti boier, nu te mai vaita. el cica: acu tre sa pornesc si generatoru. zic, pai hai du-te ca stau io aici cu asta micu, sa nu-ti fure careva banca, stecheru si toata avutia.
ma asez apoi iar pe iarba si le iert pe toate furnicile care se urca pe talpitile lu toma, fiindca am promis la obiectivul 3 mai multa toleranta.
mananc 2 banane, gata si obiectivul 2.
as medita, dar statutul de mama grozava imi aminteste ca obiectivul asta nu e de incercat decat cand doarme cel mai iubit dintre pamanteni, cum il striga tataie de la pucioasa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu