Treceți la conținutul principal

3 obiective

m-a invitat o prietena britanica ieri pe un grup virtual al unor gagici care si-au setat cate 3 obiective precise pana la sfarsitul anului si se motiveaza una pe alta sa le duca la buna implinire in cele 100 de zile (azi vreo 94..) ramase.
am lasat gandul sa zambeasca provocarii, apoi am inceput sa caut serios 3 obiective, care nu depind de mobilizarea nimanui in afara de mine. sunt fata destul de ambitioasa in general, n-am nevoie de dead-lineuri, dar zic hai, tre sa gasesc ceva de inbunatatit.
gasisem 2 la prima mana, respectiv 1. sa meditez cate 5 minute in fiecare zi si sa mai las din gandurile nefolositoare sa se dizolve si 2. sa mananc mai des, fiindca alaptand ii cam dau lu toma toti nutrientii si coroborat cu gandurile nefolositoare de la punctul 1. arat in multe zile ca o lalea fara apa. mi-ar sta si mie bine ca o frezie galbena culeasa in zori, nu?
bune astea 2. usurele dar esentiale. al 3lea nu venea. peste noapte mi s-a aratat. zic hai sa incerc atunci cand imi vine sa acuz, sa respir si sa caut motive sa iert. n-o sa mearga mereu, dar am 95 de zile si atatea dezamagiri, ca merita sa incerc.
am deci 3 obiective rotunde. sunt ale mele. ma simt responsabila. o sa ma prinda anul nou puternica si senina ca o frezie galbena. ce joc bun!
hai tomica afara in singura bucatica de verde curat, pe care ne-o ofera districtul in care habitam. o gradinita ingrijita, udata cu constiinciozitate de nenea cu furtunul pe care l-am mai amintit in alte povesti.
unde mai pui ca am si wi-fi gratis. ca in rai, ce sa mai!
multumesc zeilor internetului pentru aceast dar, ii fac o poza lu toma in iarba si-o trimit maica-mii cu viteza luminii din ochii celui mai drag nepot, unicul de altfel.
toma gaseste niste nisip. il analizeaza apoi il baga in gura. ii zic nu! si ii curat limba nisipita. cred insa ca a inteles si singur ca nu e mare smecherie mancatul de nisip, asa ca nu mai insist cu cicaleala.
merg la nenea care 'pazeste' gradina nefacand nimic toata ziua.
il rog sa-mi incarce si mie telefonul 10 minute. ma intreaba de ce nu l-am incarcat acasa, ii zic imi pare rau, el dibuie un intrerupator adus cu un prelungitor pana pe banca pe care isi face el veacu. zic hai ca esti boier, nu te mai vaita. el cica: acu tre sa pornesc si generatoru. zic, pai hai du-te ca stau io aici cu asta micu, sa nu-ti fure careva banca, stecheru si toata avutia. 
ma asez apoi iar pe iarba si le iert pe toate furnicile care se urca pe talpitile lu toma, fiindca am promis la obiectivul 3 mai multa toleranta.
mananc 2 banane, gata si obiectivul 2. 
as medita, dar statutul de mama grozava imi aminteste ca obiectivul asta nu e de incercat decat cand doarme cel mai iubit dintre pamanteni, cum il striga tataie de la pucioasa.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet