zi de pus la suflet

daca e ceva ce face din cairo un loc in care iti doresti sa fii in ciuda prafului, mizeriei, protestelor, prejudecatilor.. e sfarsitul de septembrie care prin alte parti ale lumii se lasa cu ploaie si cu gulere pe gat. aici te bucuri de vreo 36-38 de grade, cu vanticel, copaci inca verzi, negrija umbrelei. de altfel in egipt nici nu se comercializeaza umbrele, haios nu?

mi-am unit azi interesul de spatiu verde cu o alta romanca, mama de bebe si ea. ne-am dus comorile in poate cel mai dichisit parc din egipt. am lasat gandacii pe zgura si-am sporovait si noi d-ale alaptatului, nesomnului, piureurilor de legume si durerilor de dinti noi.

mama prietena si copilul prieten au plecat devreme, noi ne-am intins.

a dormit golanul de tomica sub cel mai frumos copac pe care l-am gasit. m-am lungit si eu langa el si mi-am aranjat increderile. am pus la suflet clipa in care a deschis ochii in fosnet de frunze verzi si ciorchini de floricele roz.

a pus si el la suflet gura de lapte primita pe pamant, in poala la mami incrucisata de ambetare.

la locul de joaca i-a zambit o gagicuta de vreo 10 ani venita cu scoala la muzeu. i-a zambit si el si s-a dus catre ea. ea a intins mainile spre el, el s-a scarpinat la ureche, ca un gagiu incurcat de care m-as indragosti daca nu i-as fi mama si m-as intampla in calea lui.

a impartit cu lara niste clipe cuminti, apoi colegele ei s-au napustit asupra lor. ea le-a rugat sa fie mai cumpatate, ca el e mic. eu le-am rugat sa piteasca cipsurile, fiindca nu sunt sanatoase. lara mi-a zis: tu nu mananci cipsuri, nu? fiindca esti asa... slaba! zic: nu. mananci hrana sanatoasa, nu? zic: incerc. si ea catre colegele lor: vedeti ma??

a plecat draga de lara, poate n-o s-o mai intalnim niciodata..

noi am mai stat, pana la ultimul client. am discutat cu un paun stingher, am mai incercat gustul a 3 bete uscate, am mai impartit o smochina, ne-am obosit frumos.

am luat-o agale spre casa, prin acelasi cairo prafuit. traficul ne lovea urechile stangi, dar cu urechile drepte mai trageam catre verdele de care ne desprinsesem cu greu. ne-am intalnit cu maha, vecina noastra draga, cu care ma mai intind la cate o bere, cand ma coplesesc ingrijorarile.

l-a pus maha la volan si toma a chiuit de exaltare.

apoi a facut caca pe el si s-a cam catranit. ca sa ii treaca am vrut sa luam din zbor 2 porumbi copti, de la un gagiu cu gratar ambulant, intr-o intersectie ultraaglomerata. a azvarlit porumbaru porumbii aburinzi pe geam, pana sa apuce sa ne claxoneze soferul din spate, da uite ca noi nu eram taman pregatite cu 4 monede, ci numa cu 3 jumate. el a zis ca nu se poate. noi i-am dat un porumb inapoi si el ne-a dat 1 ban jumate. cinstit.

s-o fi delectat tomica cu tot porumbul, daca n-oi fi muscat si eu de 3 ori si maha 1 data.

am ajuns la scara. ne-a intampinat zambetul inalt dinspre tatalutoma. se grabea sa sustina un seminar despre o constitutie democratica, intr-un cartier al fratilor musulmani. zic nu e riscant? zambeste altfel decat prima data si imi raspunde un fel de: daca nu eu, atunci cand? ne imbratiseaza si ne spune ca ne iubeste. si noi stim.

hai tomica sus sa ne schimbam de maro si sa incheiem ziua asta verde. nu mai punem peste ea nicio grija.