a fost o zi grea ieri.
o iau ca pe o lectie si-i invat toate capitolele ca sa n-o mai uit niciodata, cate teze oi mai da.
daca dezamagirea n-ar fi inca proaspata, as putea sa detaliez aspectele-i haioase, fiindca sunt cu duiumul. mi-a ramas pe retina momentul in care matroana maghernitei unde am savarsit un fel de interviu, si-a scos niste frunze de menta din geanta-i de lac si le-a aruncat in cana cu nes, servita sub nasu-i naclait de fond de ten roz, de una din slujnicele institutiei. apoi ar fi vrut sa ma asculte dar i-a sunat tableta de cateva ori, apoi a mai aparut cineva, s-a mai dus cu treaba pe undeva, a mai venit iar la mine si la toma..am mai negociat un pic, a uitat ce vroia sa ma intrebe. nu cred ca imi citise CV-ul. studiase poza si mi-a apreciat-o. eu mi-am facut-o am raspuns. oo, a zis ea..
acum ca reiau firul gandurilor, chiar pare haioasa toata mascarada. ca o farsa proasta de-a lu jugaru despre care aflam in taxi leone in tineretea micului meu paris.
totusi plansul si oboseala care m-au strabatut ieri, ma roaga inca sa nu fac haz de necaz, ci sa trec ziua la amare. e plin de neoameni printre oameni tomica.
iti multumesc pentru rabdare.
imi multumesc bratelor ca nu m-au dezamagit si te-au carat prin zi vreo 12 ore.
si le mai multumesc prietenelor care au pus zambet, gand curat si mancare buna peste durerea de cap.
ma trecuse un gand in drum spre casa, cum ca urasc viata asta grea. m-am dezmeticit la gandul nr 2. iubesc viata asta grea.
mereu a trebuit sa fie grea ca sa imi placa.
n-am in mana niciun job, dar am mai deslusit niste dileme, am mai inteles niste dureri, am reapreciat trebuintele.
pana una alta toma aplauda, zambeste cu 4 dinti jumate, imi paseaza receptoare de jucarie si eu preiau convorbiri telefonice de maxima importanta bebeluseasca.
mai cautam.
si-a trebuit sa plangem ieri ca sa ne bucuram si mai tare de locul care ne apartine cu-adevarat, atunci cand va fi sa ni se intample.
ne va merita zambetele. cat despre lacrimi, sa nu mai curga decat de bucurie, nu tomica?
..tomica sforaie. el s-a impacat de ieri cu situatia. imi tot promit c-o sa mai invat de la el una alta despre simplitatea traitului, dar uite ca ma iau cu viata si uit..
Comentarii
Trimiteți un comentariu