Treceți la conținutul principal

mai cautam

a fost o zi grea ieri.
o iau ca pe o lectie si-i invat toate capitolele ca sa n-o mai uit niciodata, cate teze oi mai da.
daca dezamagirea n-ar fi inca proaspata, as putea sa detaliez aspectele-i haioase, fiindca sunt cu duiumul. mi-a ramas pe retina momentul in care matroana maghernitei unde am savarsit un fel de interviu, si-a scos niste frunze de menta din geanta-i de lac si le-a aruncat in cana cu nes, servita sub nasu-i naclait de fond de ten roz, de una din slujnicele institutiei. apoi ar fi vrut sa ma asculte dar i-a sunat tableta de cateva ori, apoi a mai aparut cineva, s-a mai dus cu treaba pe undeva, a mai venit iar la mine si la toma..am mai negociat un pic, a uitat ce vroia sa ma intrebe. nu cred ca imi citise CV-ul. studiase poza si mi-a apreciat-o. eu mi-am facut-o am raspuns. oo, a zis ea..
acum ca reiau firul gandurilor, chiar pare haioasa toata mascarada. ca o farsa proasta de-a lu jugaru despre care aflam in taxi leone in tineretea micului meu paris.

totusi plansul si oboseala care m-au strabatut ieri, ma roaga inca sa nu fac haz de necaz, ci sa trec ziua la amare. e plin de neoameni printre oameni tomica.
iti multumesc pentru rabdare.
imi multumesc bratelor ca nu m-au dezamagit si te-au carat prin zi vreo 12 ore.
si le mai multumesc prietenelor care au pus zambet, gand curat si mancare buna peste durerea de cap.
ma trecuse un gand in drum spre casa, cum ca urasc viata asta grea. m-am dezmeticit la gandul nr 2. iubesc viata asta grea.
mereu a trebuit sa fie grea ca sa imi placa.
n-am in mana niciun job, dar am mai deslusit niste dileme, am mai inteles niste dureri, am reapreciat trebuintele.

pana una alta toma aplauda, zambeste cu 4 dinti jumate, imi paseaza receptoare de jucarie si eu preiau convorbiri telefonice de maxima importanta bebeluseasca.
mai cautam. 
si-a trebuit sa plangem ieri ca sa ne bucuram si mai tare de locul care ne apartine cu-adevarat, atunci cand va fi sa ni se intample.
ne va merita zambetele. cat despre lacrimi, sa nu mai curga decat de bucurie, nu tomica? 
..tomica sforaie. el s-a impacat de ieri cu situatia. imi tot promit c-o sa mai invat de la el una alta despre simplitatea traitului, dar uite ca ma iau cu viata si uit..


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...