Treceți la conținutul principal

cine are strabunica pe pamant, nu in gand..

l-am adormit pe tomica si m-am asezat cu maica-mea pe scara la un miez de nuca si-un pahar de vin.
hai inca un pahar si gata. ce moment! il asez la buzunarul inimii pentru vesnicie, la fel ca si pe cel de ieri in care i l-am dus lu mamaie pe stranepot, pentru ultima data inainte de intoarcerea in cairo. rasetele lor cu cate un dinte sus nu seamana cu nicio alta bucurie. a adormit toma in patul lu mamaie, in care am dormit si eu de sute de ori. e o tihna divina in cricriitul greierilor coroborat cu sforaitul lu mamaie. sau in cotcodaceala vreunei gaini impletite cu boncaneala lu mamaie la bucataria de vara, daca ne referim la un somnic de peste zi.
s-a trezit toma cu un ras atat de nou! pesemne c-a luat din energia celor 86 de ani pe care mamaia abia ii mai duce.
sunt atat de impacata ca i-am pus impreuna, ca s-au conectat, ca s-au tinut de mana. mainile proaspete si dibace ale lu tomica, in mainile obosite ale lu mamaie, ce minune de cerc inchis! ce mai poveste in poveste.

apoi ca o alta coincidenta fericita, mamaie are in fata casei un smochin. va scriam intr-o poveste anterioara ca fiecarui om ii corespunde un copac, iar tatalutoma e smochin.
am cules 2 smochine, una pentru mine si una pentru toma. si m-am gandit la tatalutoma si l-am lasat si pe toma sa se gandeasca.
si ne-am luat la revedere de la mamaie. n-am plans!
plang acum.. dar cred ca e important ca mamaie ne-a vazut puternici.
n-avem voie sa ne vaitam de nimic tomica. ai o strabunica pe pamant, nu in gand, si-ai tras in pat la ea un puiut de somn din care te-ai trezit mai mare, mai proaspat, mai puternic, mai liber. esti ditamai norocosul!
 
 

Comentarii

  1. ce frumoasa traire, as fi zis povsete caci asa pare, insa e reala. ma induioseaza cuvintele asternute pe blog, mai ales ca le impart in totalitate. azi mi-am dedicat ziua de la job cititului tau. te admir, corinuca. pup, ancu

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...