Treceți la conținutul principal

aripi netaiate

stau cu toma la fereastra. o inchide si o deschide de 100 de ori. pe la a 20a inchidere, ma plictisesc, dar mai stau. pe la a 30a se uita la mine. cred ca stie ca eu ma voi fi plictisit dar rade si mai vrea, deci sunt cu el.
daca n-as fi acolo si-ar tranti-o peste degete, deci prezenta mea e vitala.
cu fiecare explorare in care se pierde e mai increzator iar eu mai convinsa ca n-as sti sa-i tai aripile.

apoi mai are un obicei. strecoara sub pat tot ce gaseste in pat, largind cu atentie spatiul dintre perete si marginea patului. apoi si le culege de sub pat, daca mai ajunge la ele.
daca zic nu, e degeaba. deci il las sa-si faca damblaua si am grija doar sa nu-si loveasca mana.
vrea mai mult.
strecoara un picior intre pat si perete. il aduce si pe celalalt. se face una cu peretele si s-ar scurge cu totul sub pat daca nu l-as pescui si l-as rostogoli peste mine. rade in aer apoi m-ar musca. zic ferma nu. se uita in ochii mei, apoi scurt infige dintii in bratul meu. ii infig si eu pe ai mei in bratul lui.
imi dau seama ca am facut-o instinctiv.
el e derutat. apasa. apas. se opreste, ma opresc.

gaseste un pachet de servetele. incepe sa scoata unul cate unul.. tot pachetul e in pat. 550 de servetele, un munte inzapezit. iau pachetul gol si il reumplu. ma ajuta. il umplem la loc si isi muta intentia catre vreo alta traznaie.

imi dau seama ca e unul dintre cei mai liberi bebelusi pe care ii cunosc.
incerc sa nu-i intrerup nicio bucurie ci doar sa i-o fac accesibila in cel mai nepericulos mod cu putinta.
incerc la masa sa-i las la indemana jucarii moi, numa bune de aruncat pe jos.. iar in pat carticele.. sa se deprinda cu frunzareala calduta de dinainte de somn.

ambalajele de fel de fel i le pastrez si i le dau in inspectie sa vada si el cat mint reclamele, sa studieze fonturi, logo-uri, e-uri si alte gogosi.

din orice somnic s-ar trezi, ii dau o gura de lapte, ca sa inteleaga pe ce lume e. daca a venit pe cea buna sau pe cea dusmanoasa. imi zambeste. am noroc. a venit pe cea buna.

si uite asa ma tin dupa el prin zi, prin viata, acu se face anu!
incerc sa-mi pup nevoile cu bucuriile lui, ca sa-i stirbesc cat mai putin din avant. sa nu-i incurc aripile, sa nu-i perturb zborul.
cand fi-voi prea grea sa ma mai tin dupa el, se va fi facut cavaler. abia astept!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...