copil in lada

curg zilele la pucioasa unele intr-altele, cuminti si proaspete.

miroase curtea a sos de rosii cu ardei.

spala ploaia toate indoielile, vantul zvanta zambete de copil cu bale in barba.

da soricul. in las pe toma in iarba. mamaialutoma insista pentru o pereche in plus de pantaloni, pentru o patura sub cur, pentru un ham cu care sa stavilesc naravul calator al copilului.

ma fac ca ploua. toma o ia de-a busilea prin iarba semiuda. gaseste o para. il felicit pentru captura, i-o sterg un pic pe pantaloni si i-o dau. se apuca de ea cu incredere. o vreme e ocupat. am si eu timp de cateva ganduri. ma uit in sus. oftez, nu de greu, ci asa de liniste.

a venit mamaia lu toma cu hamul si cu patura. i-ai dat para nespalata? am curatat-o bine. hai sa-i dau una mai moale din casa. nu. lasa-l sa se bucure de ce-a gasit el. hai bine!

toma rade la mine, apoi la mamaie. asa cu buzele tuguiate. e bucurie amestecata cu un pic de rusine, de rasfat, de incredere..atatea ingredinete intr-un varf de gurita.

il pup pe cap.

mai morfoleste para 1 minut si o abandoneaza. pleaca iar la drum.

gaseste o lada de plastic. il bag in ea. e fascinat.

o lada in care incape numai el. sau incap 2 pisici care se inteleg. e bine in lada, cateva secunde bune. 5 poate. apoi vrea altceva. ii mai aduc o lada. culege frunze de par din iarba si le pune in lada. ma intreb daca sunt in noi, in sange, in gene, instincte organizatorice? eu credeam ca astea se educa, da uite ca in unele minuni de copii a stiut viata sa sadeasca ceva inainte sa venim noi cu educatie peste. ma simt linistita. ma intind pe iarba langa el. am o grija mai putin.

deschid mintea zambind si il vad sortandu-si sosetele, jucariile, spaland vasele, dand cu matura, facand cafeaua si povestindu-mi la cafea toate peripetiile vietii lui noi.

e buna lada asta de plastic. e loc in ea de o gramajoara de copil istet sau de 2 pisici care se inteleg sau de un vis moale de mama noua, la casa ei veche, pe iarba cu greieri in ea, sub vita cu struguri grei.

adulmec aroma de legume calite in tuciul de pe pirostrie, in care mesteca rotund mamaialutoma si inchei povestea asta simpla, fara de care n-as fi cine sunt.