Treceți la conținutul principal

drob in prag de interviu

printat CV-ul, aranjat gandurile, reverificat dilemele, inteviul de maine n-are decat sa decurga. anuntat angajatorul ca vin cu tomica la subrat, pregatit traseul, dat telefoane, multumit cerului pentru prietena buna care imi faciliteaza transportul.
venit in minte un drob cu multa verdeata.
planificat sa-l culc pe toma si ma apuc sa-l efectuez sa aiba si tatalutoma ce infuleca la noapte, intors din front.
planul meu nu se pupa cu al lu toma.
ma cearta cu lacrimi ca l-am lasat in patut si-am plecat la bucatarie ca o inumana.
il iau in brate, ma mai cearta inca. imi vizualizez ingredientele sa stiu cum le apuc pe toate cu o singura mana, cum le amestec, cum le dau sens.
toma supervizeaza procesul de la subrat. s-au uscat lacrimile. la drob toate se amesteca, deci avantaj eu.
verdeata o am tocata, pieptul de pui tocat, pun si-un cartof gata fiert in prealabil. sparg un ou, cade jumatate pe masa, reusesc sa recuperez si restul.. nimic nu se pierde. sare, 3 catei de usturoi.. aoleu.. nu resusesc sa curat cateii cu o singura mana. il plasez pe toma in premergator si cu viteza luminii din ochii lui toc si o ceapa. nu se misca. e furat de dibacia mea. sare, un pic de ulei de masline.. framant bine cu 2 maini.. ah luxul a 2 maini libere..bag la cuptor. toma maraie. spal vasele, potrivesc focul si-mi culeg superviserul din premergator. se agata de usa unui dulap. o inchid atenta si ca o mama rea nu-i mai dau timp sa se uite in dulap. plange. mergem cu plansul dupa noi la baie. labele la spalat. ignor vaicareala. s-ar juca cu sapunul dar i-l neg si pe ala fiindca de somn isi freaca ochii si numai de resturi de sapun n-avem nevoie in ochi la vremea asta.
ma uraste. stiu. il pun in patut. isi monteaza suzeta. ma iarta. il cred. inchide ochii. il iubesc din toata fiinta, din tot drobul, din tot interviul de maine, din toate sperantele.
mananc un pumn de curmale si 2 biscuiti de ovaz. drobul miroase bine. toma l-a facut!


Comentarii

  1. se vede delicios drobul tau. mi s-a facut o pofta nebuna si mai ales ca e facut cu pui iar bucatarul sef a fost Tomica fara frica. pisinica, imi dai si mie reteta? pup tare, ancu

    RăspundețiȘtergere
  2. culc pe toma si ma apuc sa-l efectuez sa aiba si tatalutoma ce infuleca la noapte, intors din front. premergator

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...