Treceți la conținutul principal

despre intalniri esentiale

pe ancu am cunoscut-o in prima zi de facultate. ne hlizeam la fel, am descoperit ca suntem nascute in aceeasi zi, ne-am mutat rapid in aceeasi camera de camin si apoi vreo 5 ani vietile ne-au curs la fel.
ne-a trimis viata pe una in mexic si pe alta in cairo, dar coincidentele au continuat sa se inlantuie, spargandu-ni-se capetele in acelasi loc, in aceeasi zi, pe diferenta de fus orar, semanandu-ne visele desi noaptea ei vine mai repede in mexic, decat a mea la cairo.

cat am fost insarcinata, n-a incetat sa ma complimenteze si sa-mi spuna ca atata pofta ii fac de un bebe, cu tomica balacindu-se nerabdator si rotund in toate fotografiile pe care i le trimiteam.
apoi in ziua in care am sunat-o s-o anunt ca am nascut, se pregatea sa ma anunte c-a ramas insarcinata. nu stiam care sa ne bucuram mai intai, dar stiam ca tot ce trebuie sa se intample se intampla.

a venit de revelion in cairo si mi l-a giugiulit pe toma, dospindu-l pe constantin al ei de colo pana colo, in praf, in mediterana, da pe unde nu si-a mai fatait burta..

l-a nascut de ziua lu tatalutoma, ca sa mai bifam o coincidenta si sa confirmam universului ca nu ne-a conectat degeaba.

a planuit sa vina cu bebe in romania pentru prima data luna trecuta. m-am bucurat mult pentru ea si-am oftat intrebandu-ma mie cand mi-o veni randul sa-l aduc iar pe tomica la vatra?
apoi s-a asternut o stare de urgenta peste egipt si viata mi-a facut si mie bagajele spre romania.
si uite azi, zeii prieteniilor adevarate ne-au adus iar impreuna. 

la 12 ani de cand ne cunoastem, de cand ne-am buzunarit vietile, ni le-am ras si ni le-am plans cum stim ca nu vom mai putea face cu nimeni altcineva, ne-am pus bebelusii fata in fata, sa se miroasa, sa se ia de mana, sa poarte in lumile lor povestea noastra.
ne-am imbratisat si-am zis ooof pisi..
ne-am legat la sireturi stand pe aceeasi treapta si ni s-au inteles tacerile.
si ne-am plimbat copiii prin parc, i-am alaptat la umbra aceluiasi copac si-am multumit vietii, ca asa grea cum e, e minunata!

 

Comentarii

  1. Nu vad sa scriu de plans..un plans de nostalgia vremurilor trecute si a "coincidentelor", un plans ce e plin de Cori si de Ancu. Nu uita niciodata de acest "dar" cu care ai fost inzestrata de Univers: a scrie y a trezi emotii. te iubesc si sunt cea mai mandra de Corinuca mea

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...