una dintre poeziile cu care m-am identificat in primii ani de gradinita a fost furnica, de otilia cazimir.
apoi in clasa I la serbare am jucat rolul furnicii elenei farago, mandra sa-i dau o lectie despre responsabilitate si pus deoparte greierului ionut, colegul meu de banca.
m-am facut mare si am pastrat proportiile unei furnici. gatesc cu drag, am pretentia ca mananc destul de responsabil, dar n-am reusit niciodata sa trec de patruzeci si ceva de kg.
am declarat la inceput de blog ca o sa scriu fara retineri despre cine sunt. nu sunt mandra de cele patruzeci si doua de kg si nici nu vreau sa supar pe cine se lupta in moemntul de fata cu ispite culinaresti.
ma gandeam insa ca e interesant sa povestesc cum vin zilnic cu tomica de la job impingand la carucior printre strazile astea rupte si infernal de aglomerate.
imi promit in fiecare zi ca o sa car mai putin, dar fac ce fac si mai cumpar 1 kg de banane, 1 pui, 1 l de iaurt, un buchet de patrunjel pe care i-l dau lu toma sa-l tina, ca sa simt ca ma pot baza si pe el.
inghesui cumparaturile intr-o geanta generoasa, langa laptop, schimburile lui toma, vreo sticla de apa si ce s-o mai gasi intr-o geanta de gagica.
ajung la scara, il tin pe toma cu dreapta si manevrez cu stanga un lacat cu care blochez caruciorul la parter.
si uite asa cele patruzeci si doua kg de furnica, il cuprind cu dreapta pe grauntele de tomica, masurand vreo opt kg 'ca popa'. imi asez traistoiul pe umarul stang, aproximez vreo sase kg.
stam la etajul 4, fara lift. inainte sa incep sa urc, imi vine ideea brilianta sa infulec 2 banane si sa beau jumatate din litrul de iaurt. in felul asta capat niste energie vie si car aproape cu un kg mai putin.
urc demna, respirand corect, cum am invatat la yoga.
ma vad in casa si primesc drept rasplata buchetul bleg de patrunjel de care s-a tinut toma cu strajnicie.
sa-l manance furnica pe el de graunte-cavaler!
Offf mai Cori... Furnicuta va obosi...are si e nevoie de un masaj macar
RăspundețiȘtergere