intre timp in cairo

marcam primul dinte in calendarul fictiv al progreselor reale ale lui toma.

la pachet cu dintele a venit o doza noua de energie, un neastampar general, frate cu trancii in cur, ca sa va faceti o idee.

dar altfel, numai zambete, chiote, coordonari istete, empatie.

politic, apele se mai tulbura un pic. armata cheama populatia afara din case, de data asta pentru un protest pasnic impotriva terorismului. ce gogomanie! armata de fapt vrea sa puna mana pe liderii fratiei musulmane si are nevoie de niste valuri de multime, care sa paravaneze un pic urecherea nepoliticosilor cu barba.

atatia egipteni mandri ca i-a chemat armata in strada, ca ma ingrijorez. nu pentru mine, ci pentru ei, pentru coloana lor vertebrala, pentru idealurile lor confuze.

la mine pe strada insa timpul curge invers. nu spre repararea tarii, ci spre bucuria rupturii. 

nu despre iesit in strada e vorba, ci despre trait pe strada oricum.

despre jocuri de-a societatea, castigate pe nedrept de oportunisti dar nepuse la suflet. sterse cu buretele prafuit al nepasarii si luate de la capat mai incolo. 

linistea dupa-amiezii e brusc sparta de un nene tinandu-se de bicicleta lui ponosita si urland cam asa: hala ala eee! asta e ce inteleg eu, dar cica ar anunta ca repara robinete stricate. mi-e mila de el. e obosit iar priceperea lui nu intereseaza pe nimeni azi. toate apele par sa mearga bine. 

toma, empaticu lu mami, striga si el un te te! si se uita fix in ochii lu nenea cu robinetii. 

.. unde 'te te' inseamna in tomiceasca: bre, nimeni nu e singur! pe suzeta mea daca te mint! si oricum ai o strigatura mai misto ca a vanzatorului de paine, da asta ramane intre noi.