Treceți la conținutul principal

simplitatea ca ultima sofisticareala

se crapa de ziua. temerarul de toma ma anunta ca a venit dimineata, cocotandu-se pe fiinta mea, exersand niste impunsaturi ferme din faza pre-busilea. e 6.30 - sambata! as mai dormi poate 3 ore, dar alung visul asta naiv si ma trezesc zambind, cu fata la datorie. ce faci bai gogosel? gata de zi? pai pe mine m-ai intrebat? tu-ti co-sleepingu!

hai la bucatarie! ne oprim in fata oglinzii, ii place de el proaspatul in brate la mine buhaita. mi-a crescut parul. arat ca logo-ul diesel. as putea sa le dau un semn.

stai in tarcul asta de jucarii tomica, sa fac un smoothie si te prelevez in 10 min.
mango, banana, caise, piersici, patrunjel. fara mar azi! turturel aproba cu un thi!

consumam micul-asta dejun. eu trisez si-mi fac si o cafea. turturel ma iarta, daca ii dau si lui un ardei gras.. cu care sa se prosteasca pana beau eu cafeaua.
arunc cateva felii de dovleac in cuptor si imi propun sa nu uit sa le pudrez cu niste zahar si sa le stropesc cu esenta de rom, la un moment dat.
tomica mai are un pic de treaba la ardei.. asa ca ii blenduiesc rapid crema de linte, pentru urmatoarea masa.
gata. s-a plictisit de ardei.

ne mutam in balcon. il pun intr-o piscinica ieftina, cu 2 broaste, o sticla de plastic cu orez in ea si 2 caserole fara capac. se arata incantat de mix. 
se balaceste un pic, imi multumeste cu ochi de chinezoi si 2 pleoscaieli ca ii salvez vara. ascult 'paula seling - acasa', ma emotionez, plang si ma scutur. sunt generoasa asa ca trimit piesa si maica-mi, sa planga si ea.
terminam cu balaceala, iau crema de linte - pentru el, 2 bucati de dovleac si 4 curmale - pentru mine si iesim pe usa. ii fredonez pe scari piesa plansa si isi lipeste obrazul de al meu. sau e poate doar o intamplare. ne iubim oricum.

ajungem in parc. e 10. egiptenii dorm toti la ora asta. parcul e al nostru, al fluturilor, al libelulelor. toma file de poveste, ce sa mai.
il asez sub un copac pletos. ca un salcam sau ca o salcie. nu ma pricep.
orientez caruciorul sub o ramura pana la nasul lui tomica de plecacioasa, iar eu ma asez pe o bordurica in fata lui. deasupra noastra se ciripesc niste discutii. nu ne concentram asupra lor fiindca un fluture maro inchis cu maro deschis ne fura atentia. ce dichisit e, nu tomica?
scot crema de linte, toma se agita de pofta, de bucurie, de nerabdare. pana deschid caserola se mai uita o data in jur, sa absoarba viul decorului. scot si merindele mele. e perfect. savuram fiecare prima gura si vin niste muste, semn ca nu le poti avea pe toate in viata. 
nu lasam piesa sa se duca de izbeliste. o jucam cu pofta pana golim caserolele.
plecam din parc, multumim copacule! in drum spre casa trecem pe la nenea cu furtunul, prietenu nostru. prin furtunul lui spart tasnesc niste margelute de care ne apropiem cu tot avantul si le lasam sa ne ploua, eu cu limba in gura, toma cu limba scoasa. as putea sa invat de la el sa ma mai relaxez.
multumim si lu nenea furtunier. suntem mancati, spalati, D-vitaminizati, pe de-a moaca, pe ochi frumosi, pe comuniunea mea cu natura daca va mint, pe maine!






Comentarii

  1. Si tu, si mama ta...si eu.
    Am fost si eu generoasa cu prietenii mei virtuali/reali. Sa planga si ei pe o piesa buna.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet