Treceți la conținutul principal

simplitatea ca ultima sofisticareala

se crapa de ziua. temerarul de toma ma anunta ca a venit dimineata, cocotandu-se pe fiinta mea, exersand niste impunsaturi ferme din faza pre-busilea. e 6.30 - sambata! as mai dormi poate 3 ore, dar alung visul asta naiv si ma trezesc zambind, cu fata la datorie. ce faci bai gogosel? gata de zi? pai pe mine m-ai intrebat? tu-ti co-sleepingu!

hai la bucatarie! ne oprim in fata oglinzii, ii place de el proaspatul in brate la mine buhaita. mi-a crescut parul. arat ca logo-ul diesel. as putea sa le dau un semn.

stai in tarcul asta de jucarii tomica, sa fac un smoothie si te prelevez in 10 min.
mango, banana, caise, piersici, patrunjel. fara mar azi! turturel aproba cu un thi!

consumam micul-asta dejun. eu trisez si-mi fac si o cafea. turturel ma iarta, daca ii dau si lui un ardei gras.. cu care sa se prosteasca pana beau eu cafeaua.
arunc cateva felii de dovleac in cuptor si imi propun sa nu uit sa le pudrez cu niste zahar si sa le stropesc cu esenta de rom, la un moment dat.
tomica mai are un pic de treaba la ardei.. asa ca ii blenduiesc rapid crema de linte, pentru urmatoarea masa.
gata. s-a plictisit de ardei.

ne mutam in balcon. il pun intr-o piscinica ieftina, cu 2 broaste, o sticla de plastic cu orez in ea si 2 caserole fara capac. se arata incantat de mix. 
se balaceste un pic, imi multumeste cu ochi de chinezoi si 2 pleoscaieli ca ii salvez vara. ascult 'paula seling - acasa', ma emotionez, plang si ma scutur. sunt generoasa asa ca trimit piesa si maica-mi, sa planga si ea.
terminam cu balaceala, iau crema de linte - pentru el, 2 bucati de dovleac si 4 curmale - pentru mine si iesim pe usa. ii fredonez pe scari piesa plansa si isi lipeste obrazul de al meu. sau e poate doar o intamplare. ne iubim oricum.

ajungem in parc. e 10. egiptenii dorm toti la ora asta. parcul e al nostru, al fluturilor, al libelulelor. toma file de poveste, ce sa mai.
il asez sub un copac pletos. ca un salcam sau ca o salcie. nu ma pricep.
orientez caruciorul sub o ramura pana la nasul lui tomica de plecacioasa, iar eu ma asez pe o bordurica in fata lui. deasupra noastra se ciripesc niste discutii. nu ne concentram asupra lor fiindca un fluture maro inchis cu maro deschis ne fura atentia. ce dichisit e, nu tomica?
scot crema de linte, toma se agita de pofta, de bucurie, de nerabdare. pana deschid caserola se mai uita o data in jur, sa absoarba viul decorului. scot si merindele mele. e perfect. savuram fiecare prima gura si vin niste muste, semn ca nu le poti avea pe toate in viata. 
nu lasam piesa sa se duca de izbeliste. o jucam cu pofta pana golim caserolele.
plecam din parc, multumim copacule! in drum spre casa trecem pe la nenea cu furtunul, prietenu nostru. prin furtunul lui spart tasnesc niste margelute de care ne apropiem cu tot avantul si le lasam sa ne ploua, eu cu limba in gura, toma cu limba scoasa. as putea sa invat de la el sa ma mai relaxez.
multumim si lu nenea furtunier. suntem mancati, spalati, D-vitaminizati, pe de-a moaca, pe ochi frumosi, pe comuniunea mea cu natura daca va mint, pe maine!






Comentarii

  1. Si tu, si mama ta...si eu.
    Am fost si eu generoasa cu prietenii mei virtuali/reali. Sa planga si ei pe o piesa buna.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...