Treceți la conținutul principal

ziua in care am ramas fara job

ma vaitam mai deunazi la toma ca jobul pe care il performez nu mai e chiar ceea ce-mi doresc de la viata. a inceput acum un an jumate ca o colaborare frumoasa, m-au dorit si asta mi-a gadilat orgoliul, am speculat abil si in limitele bunului simt, negociind un contract bun, apoi toma a beneficiat si el de un loc in camera bebelusilor, ceea ce mi-a dat libertate de miscare, avandu-l insa mereu sub nas.. ce sa mai.. era o paine de mancat.

 am fost chemata astazi sa mi se comunice ca data fiind situatia tarii, jobul meu nu se mai justifica. ca le pare rau, dar ca din septembrie colaborarea noastra inceteaza.
am zis ok. doamna de la finante a zis ca imi multumeste de intelegere. eu am zis ca tot ce trebuie sa se intample, se intapla si ea a zambit usor incurcata si a zis ai dreptate, dar am inteles ca n-a crezut nici ea ca a zis asta. m-a durut un pic faptul ca n-a reusit sa-mi multumeasca pentru colaborare sau pentru determinare sau pentru implicare.. ma rog, pentru cine am fost cat am fost.

 am plecat senina. toma zambea pe jumatate. cred ca a inteles, dar nu se ingrijoreaza. are incredere in mine, cum am eu in el. alte usi stau sa se deschida tomica, dar nu stim noi de ele inca.
am 2 luni sa imi revizuiesc priceperile.
poate ma agat de un job on-line, poate mai free-lance-uiesc iar niste workshopuri cu copii sau poate incropesc o gradinita cinstita. mai scot o carticica de povesti.. nu murim noi de foame.

 asa, ce ziceam cu foamea? nu dau timp niciunei ingrijorari si ma apuc de o musaca de vinete. toc impreuna cu ceapa zeci de ganduri, amestec oameni cu care m-am intersectat in ultimul an cu posibilitati viabile de job nou, idei de activitati pentru copii. nici nu stiu cand le-am calit pe toate si musacaua e deja in cuptor. tatalutoma ma pupa pe frunte si imi promite c-o sa ma ajute sa-mi indeplinesc toate visele.
il cred pe cuvant.
trebuie numa sa ma astern la visat.
doar ca sufar de o practicalitate cronica, drept pentru care nici nu-mi prea dau voie sa visez. mi-e greu sa explic.
stiu doar ca nu e loc de panici in viata asta scurta. 
cum necum jobul care ma merita are sa se arate.

 sa mancam zic!

Comentarii

  1. Anonim22 iulie 2013 la 00:22

    Stai linistita draga mea, sigur vei gasi ceva. Ai un caracter deosebit si este greu de crezut ca cei din jur nu au observat acest lucru. Fruntea sus si ganduri pozitive. Poop dulce ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim22 iulie 2013 la 13:52

    Scri asa de frumos, mamalutoma... chiar daca nu am zis pana acum nimic, imi e mai drag de tine de cand iti citesc blogul. Succes iti doresc in tot ceea ce iti doresti sa faci! Trebuie doar sa-ti dai seama ce iti doresti si vei primi. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cori24 iulie 2013 la 11:57

    multumesc frumoaso. sper ca viata e buna cu tine si numa rochii minunate iti ies din maini

    RăspundețiȘtergere
  4. Unknown31 iulie 2013 la 23:11

    Cu siguranta vei gasi ceva. Cine scrie nu poate declara ca nu isi permite sa viseze. Scrisul in sine e un vis. Deci fii optimista!pupici dragi. Aly

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...
13 comentarii
Citiți mai multe

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...
6 comentarii
Citiți mai multe