Treceți la conținutul principal

ziua in care am ramas fara job

ma vaitam mai deunazi la toma ca jobul pe care il performez nu mai e chiar ceea ce-mi doresc de la viata. a inceput acum un an jumate ca o colaborare frumoasa, m-au dorit si asta mi-a gadilat orgoliul, am speculat abil si in limitele bunului simt, negociind un contract bun, apoi toma a beneficiat si el de un loc in camera bebelusilor, ceea ce mi-a dat libertate de miscare, avandu-l insa mereu sub nas.. ce sa mai.. era o paine de mancat.

am fost chemata astazi sa mi se comunice ca data fiind situatia tarii, jobul meu nu se mai justifica. ca le pare rau, dar ca din septembrie colaborarea noastra inceteaza.
am zis ok. doamna de la finante a zis ca imi multumeste de intelegere. eu am zis ca tot ce trebuie sa se intample, se intapla si ea a zambit usor incurcata si a zis ai dreptate, dar am inteles ca n-a crezut nici ea ca a zis asta. m-a durut un pic faptul ca n-a reusit sa-mi multumeasca pentru colaborare sau pentru determinare sau pentru implicare.. ma rog, pentru cine am fost cat am fost.

am plecat senina. toma zambea pe jumatate. cred ca a inteles, dar nu se ingrijoreaza. are incredere in mine, cum am eu in el. alte usi stau sa se deschida tomica, dar nu stim noi de ele inca.
am 2 luni sa imi revizuiesc priceperile.
poate ma agat de un job on-line, poate mai free-lance-uiesc iar niste workshopuri cu copii sau poate incropesc o gradinita cinstita. mai scot o carticica de povesti.. nu murim noi de foame.

asa, ce ziceam cu foamea? nu dau timp niciunei ingrijorari si ma apuc de o musaca de vinete. toc impreuna cu ceapa zeci de ganduri, amestec oameni cu care m-am intersectat in ultimul an cu posibilitati viabile de job nou, idei de activitati pentru copii. nici nu stiu cand le-am calit pe toate si musacaua e deja in cuptor. tatalutoma ma pupa pe frunte si imi promite c-o sa ma ajute sa-mi indeplinesc toate visele.
il cred pe cuvant.
trebuie numa sa ma astern la visat.
doar ca sufar de o practicalitate cronica, drept pentru care nici nu-mi prea dau voie sa visez. mi-e greu sa explic.
stiu doar ca nu e loc de panici in viata asta scurta. 
cum necum jobul care ma merita are sa se arate.

sa mancam zic!


Comentarii

  1. Stai linistita draga mea, sigur vei gasi ceva. Ai un caracter deosebit si este greu de crezut ca cei din jur nu au observat acest lucru. Fruntea sus si ganduri pozitive. Poop dulce ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Scri asa de frumos, mamalutoma... chiar daca nu am zis pana acum nimic, imi e mai drag de tine de cand iti citesc blogul. Succes iti doresc in tot ceea ce iti doresti sa faci! Trebuie doar sa-ti dai seama ce iti doresti si vei primi. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc frumoaso. sper ca viata e buna cu tine si numa rochii minunate iti ies din maini

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu siguranta vei gasi ceva. Cine scrie nu poate declara ca nu isi permite sa viseze. Scrisul in sine e un vis. Deci fii optimista!pupici dragi. Aly

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet