hai sa-ti dau o stare de bine!

din septembrie raman fara job. sau poate se arata ceva pana atunci, desi nu prea par a fi de trebuinta nimanui in cairo, in vremea asta tulbure. din researchurile mele pe on line aflu ca as putea face bani din vizualizarea de reclame ceea ce ma intristeaza teribil, imi da sensul peste cap, imi incuie inima de atata dezgust.

ma verific in tihna, fara rataciri, de priceperi, de nadejdi, de surse de venit. nu stiu inca de unde o sa sara iepurele. 

singurii iepuri pe care ii cunosc sunt cei care stau sa fie taiati in piata de la mine din cartier (si pe care eu si toma ii salutam in fiecare zi, sa ne reamintim ca nimic nu e vesnic) si iepurele de plus de la ikea, cu care se imbratiseaza toma inainte de culcare. dintre ei ma indoiesc ca sare vreunul pe imasul joburilor salvatoare in timpul liber.

mi-am propus experimentul asta emotionalo-culinaro-mestesugaresc.

sa zicem ca ai o zi proasta. stii ca toate trec, dar pur si simplu azi nu reusesti sa te montezi. nimic nu face sens. vrei un pic de entuziasm, dar n-ai porneala.

imi spui povestea nemultumirilor tale iar eu iti spun una mai grea, ca aici in cairo e plin de povesti grele, ca sa intelegi prin comparatie ca o duci inca bine.

o sa am grija ca povestea pe care ti-o spun sa se coreleze cu ofurile tale, ca sa te emotionez, dar nu asa insiruindu-ti drame de prin cairo, ci aratandu-ti ce-ai uitat despre tine, ajutandu-te sa te revalorifici.

apoi ca sa mergem mai departe cu starea de bine, imi spui ce ai prin frigider, prin camara, in gand, iar eu te ajut sa incropesti o mancare buna, cu care sa-ti surprinzi, jumatatea, copiii, vreun prieten drag sau numai ego-ul.. dupa caz.

daca ai copii, te poti vaita in voie, iar eu iti spun cum fac eu cand mi se urca toma in cap. te ajut sa-ti gasesti rabdarea si sa ii pupi cand iti vine sa-i iei la palme.

in cazul in care reusim impreuna sa-ti schimbam starea de spirit si sa-ti facem ziua frumoasa, eu iti las contul meu si tu lasi acolo o contributie simbolica.. sa zicem cat ai fi platit daca ai fi mancat in oras.

apoi cu acordul tau facem publica povestea zilei tale salvate, cu tot cu reteta.

se prea poate sa fii un deprimat fara leac si sa nu reusesc sa te remontez sau mancarea pe care ti-o sugerez sa nu-ti reuseasca. atunci sensul contributiei din cont dispare si ne alegem fiecare numai cu incercarea.

am cateva sute de prieteni pe facebook, cateva sute de cititori pe blog. sunt curioasa intr-o luna cate zile reusim sa infrumusetam, cate mancaruri preparam, cate povesti o sa plamadim si daca sunt sanse reale sa consider proiectul asta aducator de venit.

sunt deja emotionata. nu vad marginile experimentului dar ii simt clocoteala. vad un site doldora de povesti, de retete, de emotii. promit sa fac publica si suma stransa la final de luna.

iar daca n-o fi sa mearga inseamna ca am in lista, in viata, in anturaj, numa oameni gata salvati, gata pozitivati, care stiu sa gateasca fara sugestiile mele, iar asta o sa ma bucure realmente si o sa ma rearunce in valtoarea cautarii de joburi standard.

hai sa vedem!