Treceți la conținutul principal

vecina

Pe acoperisul blocului de vis a vis, la acelasi nivel cu etajul meu, si-a incropit cazemata o familie tanara. Un barbat care spala masinile locatarilor instariti si le cara cumparaturile din portbagaj in casa, nevasta lui care face curatenie in casele cu pricina si fetitele lor, 4 la numar, frumos pieptanate, care se joaca in fata blocului sotronul si probabil ‘iesi papucule de sub pat’in araba de dimineata pana noaptea tarziu. (cine vrea varianta in romaneste a acestui joc, ma poate contacta ulterior)

Mama fetelor e tinerica si oachesa, ne salutam cand iesim la intins rufe, eu o conformista, pe balcon, ea o idealista, pe acoperis.
M-am prins eu pe vremea cand il adaposteam pe toma in burta c-ar fi si ea insarcinata, cam in acelasi stadiu, judecand deopotriva forma si fondul rotundului. 
Am nascut la o zi diferenta, eu un strengar si ea o papusica, a patra de altfel la ei pe acoperis.
In araba mea subreda verific constant cu ea progresele bebelusei, durerile colicilor, nr dintilor. Merge totu bine. Carliontata creste frumos, ca minunatul de toma.
Iar ea, vecina, e mereu senina. Are 27 de ani. Mi-a spus ca se opreste din facut copii. A tot sperat la un baiat, dar dumnezeu a pus baiatu la mine in burta si ei i-a dat a patra carliontata cu ochi albastri.
Mi se pare ca eu ma stresses mai mult cu unu singur, decat o face ea cu 4. De altfel cea de 9 ani are grija de cea de 9 luni, o cara in brate, se zbenguie cu ea, ii da atent sa manance. Cea de 7 ani are grija de cea de 3 ani. Mami are astfel mainile libere mereu sa curate casele bogatilor si sa le puna fetelor pe masa ce-o fi sa le pofteasca inima. 

Le gasesc adesea venind de la gradinita, pe o patura in fata blocului, 5 gagici intr-o armonie greu de relatat. Il duc pe tomica pana aproape de ele. El e in delir intre atatea bucle iar ele il pipaie ca pe o jucarie nepretuita.

Las copiii sa se adulmece si o intreb  cinstit, ca de la mama la mama, ce mai face si ea imi raspunde sigura pe ea ca e totu bine, multumim lu dumnezeu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet