fanii mei, mamele mele dragute, care imi asteptati, daca imi asteptati povestile, m-am decupat cateva zile, ocupata cu un suflet ratacit prin cairo, in cautare de liniste, de raspunsuri, de sens.
o prietena din romania s-a incumetat sa ma viziteze in astfel de vremuri tulburi pentru egipt, fiindca atunci cand sufletul doare, nu-ti mai pasa de context, mergi sa te deschizi, cui simte sa te asculte, dai un bucuresti verde pe un cairo sangeroso-nisipiu, schimbi unghiul, oftezi altfel, mai vezi pe altii ce ii doare si te mai scuturi de neajunsurile-ti mai reale sau mai inchipuite.
n-am apucat sa-i arat mare lucru. tutancamon, scarbit de jocurile fratiei musulmane s-a declarat un pic de nevizitat zilele astea. sta in piramida la el cantarind unde a gresit. nu e ma tutancamoane vina ta, vezi de masca ta de aur si de chilotii tai cusuti manual si conservati fara prezervative atatea milioane de ani. o sa fie totu bine si-o sa te deschizi si tu iar, nemuritorule ce esti!
in fine.. deci i-am aratat fetei asteia strazile mele rupte, oamenii mei calzi, pe toma al meu razand curat si pe degeaba, cu limba lui in cerul gurii lui, am balacit-o intr-o piscina de doamne ajuta, noroc c-o alta prietena mai pricopsita.. ca eu am la prietenee..am pacalit-o cu un porumb copt si o inghetata de mango de-adevaratelea, i-am incropit un picnic intr-un parc de treaba, am ametit-o in traficul asta nebun, i-am aratat-o militarilor care au luat mana de pe arma si-au fluturat-o asa cum ar veni: sarumana doamna oana, sigur ca da, mai poftiti! noi cum sa fim?.. murim la propriu, deee.. cald sa zicem, da cine nu uita sa bea apa si sa respire, se salveaza. e un soi de forta care vine din pamantu asta binecuvantat.. in fine.. e mai mult de zis si dvs va grabiti. noroc bun!
m-am bucurat mult sa-mi odihnesc bratele o vreme. sa-i arat viata mea noua si s-o asigur ca-mi gasesc fericirea chiar si in decorul asta infiorator de haotic, sa gatesc linistita, auzindu-l pe toma razand, sa-mi constientizez avutiile, ca in definitiv asa facem noi gagicile. ne vaitam unele altora pana ne eliberam, apoi ne mai multumim un pic cu ce avem, cat avem, bem un pahar de vin si mai inmuiem darzenia.
nu stiu daca o trimit acasa mai bine decat a venit. stiu doar ca toma o s-o caute maine dimineata, o sa se plictiseasca mai repede peste zi.
se intoarce la viata ei tomica, la puii ei de care numai ea stie cum a durut-o distanta si cum s-a pansat cu chiotele tale.
ne intoarcem si noi la rutina noastra, la revolutia lu tati.. chiar el ce-o mai fi facand?
mai e un pic si vine mamaia de la pucioasa. fara tataie? nu maa, cu tataie cu tot, normal! aaa, ok!
si o sa radem iar in romaneste si-o sa bem iar vin bun si o sa ne topim iar unii in bratele celorlalti. nimeni nu e singur!
o prietena din romania s-a incumetat sa ma viziteze in astfel de vremuri tulburi pentru egipt, fiindca atunci cand sufletul doare, nu-ti mai pasa de context, mergi sa te deschizi, cui simte sa te asculte, dai un bucuresti verde pe un cairo sangeroso-nisipiu, schimbi unghiul, oftezi altfel, mai vezi pe altii ce ii doare si te mai scuturi de neajunsurile-ti mai reale sau mai inchipuite.
n-am apucat sa-i arat mare lucru. tutancamon, scarbit de jocurile fratiei musulmane s-a declarat un pic de nevizitat zilele astea. sta in piramida la el cantarind unde a gresit. nu e ma tutancamoane vina ta, vezi de masca ta de aur si de chilotii tai cusuti manual si conservati fara prezervative atatea milioane de ani. o sa fie totu bine si-o sa te deschizi si tu iar, nemuritorule ce esti!
in fine.. deci i-am aratat fetei asteia strazile mele rupte, oamenii mei calzi, pe toma al meu razand curat si pe degeaba, cu limba lui in cerul gurii lui, am balacit-o intr-o piscina de doamne ajuta, noroc c-o alta prietena mai pricopsita.. ca eu am la prietenee..am pacalit-o cu un porumb copt si o inghetata de mango de-adevaratelea, i-am incropit un picnic intr-un parc de treaba, am ametit-o in traficul asta nebun, i-am aratat-o militarilor care au luat mana de pe arma si-au fluturat-o asa cum ar veni: sarumana doamna oana, sigur ca da, mai poftiti! noi cum sa fim?.. murim la propriu, deee.. cald sa zicem, da cine nu uita sa bea apa si sa respire, se salveaza. e un soi de forta care vine din pamantu asta binecuvantat.. in fine.. e mai mult de zis si dvs va grabiti. noroc bun!
m-am bucurat mult sa-mi odihnesc bratele o vreme. sa-i arat viata mea noua si s-o asigur ca-mi gasesc fericirea chiar si in decorul asta infiorator de haotic, sa gatesc linistita, auzindu-l pe toma razand, sa-mi constientizez avutiile, ca in definitiv asa facem noi gagicile. ne vaitam unele altora pana ne eliberam, apoi ne mai multumim un pic cu ce avem, cat avem, bem un pahar de vin si mai inmuiem darzenia.
nu stiu daca o trimit acasa mai bine decat a venit. stiu doar ca toma o s-o caute maine dimineata, o sa se plictiseasca mai repede peste zi.
se intoarce la viata ei tomica, la puii ei de care numai ea stie cum a durut-o distanta si cum s-a pansat cu chiotele tale.
ne intoarcem si noi la rutina noastra, la revolutia lu tati.. chiar el ce-o mai fi facand?
mai e un pic si vine mamaia de la pucioasa. fara tataie? nu maa, cu tataie cu tot, normal! aaa, ok!
si o sa radem iar in romaneste si-o sa bem iar vin bun si o sa ne topim iar unii in bratele celorlalti. nimeni nu e singur!
Frumos. Felicitari pentru tot!
RăspundețiȘtergeremultumesc si o zi frumoasa
RăspundețiȘtergere