toma mamo-lacto-veganul

trebuie sa scriu despre ce mananca tomica, sa mai inlatur frici, sa reamintesc oamenilor ca s-au indepartat de natura, sa confirm ipohondrilor ca exista solutii dincolo de medicamente.

nu invit pe nimeni sa ma urmeze. va povestesc un pic si voi decideti ce schimbari sa indrazniti in stilul vostru de viata, pentru o minte mai relaxata, pentru mai putine drumuri la farmacie, pentru mai multa energie.

viata a fost buna cu mine si mi-a scos in cale, fix in cairo, atat de departe de casa, o romanca vegetariana. ne-am intalnit de cateva ori, ni s-au potrivit judecatile, mi-a recomandat niste filme, mi-a dat sa gust niste hrana vie si mai presus de toate mi-a dat incredere. ( te pup delia)

scurtez si mentionez doar ca la 9 luni jumatate toma mananca numai fructe, legume, ierburi si vreo 4 cereale. laptele meu nu mai are aceleasi proprietati nutritive, dar il alaptez in continuare la gradi, in taxi, pe iarba, in pat.. si cam pe oriunde are nevoie de o doza de extra-siguranta.
sunt pediatrii, mame, bunici care se ingrozesc la vestea ca toma nu primeste carne sau produse lactate. apoi il vad viguros si fericit, santos si vivace si prejudecatile lor se rastoarna un pic, dar nu suficient cat sa isi retraga condamnarile. nu ma supar, dau detalii cui vrea sa asculte si ignor senina temerile cui se grabeste sa ma contracareze.

nu vreau sa zgandar zeii, dar asa simplu si aproape de natura am decis sa-l cresc pe toma, incat nu ne confruntam cu nicio problema de sanatate. il spal numai cu apa, iar pielea lui e fina si miroase omeneste, daca mai stiti mirosul asta si nu va e sila de el.
ii combin cu toata dragostea prin rotatie vreo 15-16 legume si vreo 9 fructe. primeste in fiecare zi usturoi crud, ulei de masline, patrunjel, marar sau busuioc.
n-am adaugat sare sau zahar in piureurile lui niciodata.
are o carnita ferma, e extrem de activ si in greutatea corespunzatoare varstei lui fragede. nu s-a imbolnavit niciodata. dus la gradi evident s-a mai ales cu cate o tuse seaca, un nas mucind sau un pic de febra, dar nu m-am panicat; a mai facut cate o alergie cand in entuziasmul meu de nestavilit m-am grabit sa-i introduc fructe cu seminte. am refuzat administrarea oricarui medicament 'usor', l-am imbratisat mai tare, l-am alaptat mai des, l-am inteles si l-am lasat sa lupte cu virusul/ alergenul, pana ne-am bucurat impreuna de victorie.

stiu ca sunt o norocoasa. si nu scriu toate astea ca sa ma dau mare, ci doar ca sa intelegeti cat de mult castigam consumand legume si fructe, evitand pe cat posibil proteina animala, evitand atractiile care vin din cate o punga atat de riguros intesata de conservanti chimici, lasand pielea sa respire, cautand cate o sursa de apa cand mainile ne sunt lipicioase, evitand servetelele umede, gelurile antibacteriale si toate solutiile astea mincinos de costisitoare.

am ales sa-l hranesc pe toma cu fericire. am ales abordarea asta romantica asupra proteinei animale. am inteles ca prea putine animale mai traiesc fericite pana in momentul sacrificarii, iar satisfactia pe care ne-o insusim indestulandu-ne, nu e dintre cele mai cinstite. subiectul e lung si controversat. nu l-am concluzionat inca si nu vreau sa dau sfaturi. dar atata vreme cat dieta lui toma se traduce prin sanatate sunt deschisa sa incurajez si alte mamici sa aiba incredere in ele, sa reverifice mitul proteinei din carne, al suplimentelor de calciu, de vitamine sintetice incapsulate in cutiute atractive.
nu va fie teama. natura inca stie ce face! iar cand o sa va apuce indoiala, va mai trimit cate o poza cu toma, va invit sa beti un pahar cu apa, va dezvalui o reteta minunata cu ce-o fi sa aveti pe langa casa si va spun ce sa mai cititi/ vedeti ca sa nu va mai simtiti singuri.