Treceți la conținutul principal

despre ce mi se arata sau ce aleg sa vad

merg mult pe jos. de mai bine de un an de altfel, am constatat ca nu mai stiu ce sa fac cu mainile pe strada, daca nu imping caruciorul, nu il car pe toma sau nu il tin de manuta. 
in drumurile astea dau peste fel de fel de situatii de viata pe care mi-e teama ca daca nu le insir acum, mi le fura rutina, grijile, uitarea si alti prieteni ai oboselii. 


1. am vazut intr-o dimineata pe la 8 un nene pedaland o bicicleta ponosita. isi pusese sub nas un snopisor de busuioc si-l sprijinea cu buza de sus. pedala relaxat si vantul ii facea bine.

2. am vazut azi langa o moschee, vreo 20 de oameni stand turceste, mancand fasole din niste tingiri de aluminiu. radeau si mancau. pe langa multe moschee se intampla asa, cu regularitate, imediat dupa rugaciune. niste foarte mici intreprinzatori mobilizandu-se cu ceai, fasole, lipii, muraturi. oricat de murdara, saraca, necivilizata ar parea imaginea, o multime de oameni razand si mancand imi da incredere.


3. am vazut 4 baieti pe acelasi scooter. goneau si zambeau. al 2lea din fata m-a fluierat, celilalti mi-au urmarit numa reactia.

4. am vazut un tata carand o fetita intr-o lada de plastic pe portbagajul bicicletei. toma a ras a surpriza vazand-o. ea a ramas de plastic in ladita ei.

5. am vazut un tip blocat in trafic, decizand sa raspunda zambetului lu toma de pe trotuar cu o fluturare de mana, uitand ca are mana in ghips.

6. am vazut o tipa dezamagita de balivernele prietenului ei. m-a durut sa-mi aminetsc ce greu e cand nu suntem pe aceeasi lungime..

7. l-am vazut pe nea cizmaru care a reparat pantofii lu tatalutoma. pedala mandru si s-a bucurat sa ne vada pe toti 3, sa inteleaga sensul muncii lui. i-as fi zis ca i-am scris o poveste, dar n-a fost timp.

8. am vazut un arbore de ...salata, i-as zice. o ciudatenie de arbust inalt cu tufe de salata in loc de ramuri. ce mai vis pentru tatalutoma. 

9. am vazut pisica cu cei mai albastri ochi. m-am tot intors sa vad daca e adevarata. ma fixa.

10. l-am vazut pe paznicul vesnic sictirit al unei gradini, zambind la primii pasi ai lu toma.

11. am vazut lipiile umflandu-se in cuptor, deasupra jarului viu. i le-am aratat si lu toma, sa vada si el cea mai ieftina minune a lumii, lipia aburinda, care mereu ii va ferici deopotriva pe saraci si pe bogati.

acum ma culc si mai vedem..



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...