Treceți la conținutul principal

toma directorul si mami dactilografa

incep ziua bifand cele 6 piscaturi de tantar de pe obrajii de vata pe bat ai lu tomica. ma condamn pentru nervii de azi-noapte cand il acuzam ca se trezeste prea des, prea degeaba si-l pup pe cea mai mare dintre piscaturi. el imi zambeste in semn de 'veeezi! niciodata nu plang fara motiv! invata-ma odata!'
il culeg din pat si mergem la bucatarie. efectuez 1 litru de smoothie cu mere, bananne, o rodie si-o portocala. toma zice: nu mersi, raman pe lapte deocamdata. tatalutoma ma refuza si el. vrea oua. in drum spre oua ne ciondanim si orgoliul lui renunta la micul dejun. galgai singura ditamai litrul, pun oualele la loc, arunc si mararul pe undeva si trantesc usa frigiderului. 
sunt generoasa si-l anunt totusi ca e gata cafeaua. o mirosise si el, dar nu stia daca picase din meniu odata cu oualele. uite ca are noroc. o bea si pleaca in treaba lui.
hai tomica sa ne pregatim ca avem workshop azi. toma directorul ma intreaba: pai si sambata muncim?
il pun in patutul cu maracini sa ma pot organiza. da drumu la urlet. se ineaca cu plans, eu cu frustrare, dar ma imbrac in fuga, spal cateva curmale pentru la noi, arunc 3 scutece in geanta. incerc sa-l calmez, dar in patutul cu maracini nu e loc de vorba buna. tomica e blocat acolo in urlet.
ma uit in geanta, ma uit in oglinda, il prelevez, ii sterg lacrimile, isi culca sughiturile istovite pe umarul meu si ispravim drama.
iesim din casa mama, copil, geanta, carucior. oprim un taxi. soferul ne intampina cu vreo 2-3 portiere deschise dar mai mult nu face. ochesc un nene de bun simt stergandu-si masina si il rog sa ma ajute. vine intr-un suflet si nu stie de ce sa se apuce. nu s-ar pricepe sa plieze caruciorul asa ca i-l dau in brate pe toma suparatul.
heey baby, what's your name? ma cheama toma si iarta-ma ca nu pot sa zambesc, dar sunt suparat pe mami. 10 minute nici n-o iert.
e ok zice domnu, mersi ca mi-ai explicat..
ajungem la parcul unde am sustine workshopul, dar uite ca suntem singura mama si singurul bebelus care s-au mobilizat in dimineata asta. celelalte mame probabil prajesc senine oua tatilor de bebelusi abia treziti. si mananca toti in tihna si cinstesc ziua asta calda.
ei n-are nimic! zice toma directorul. nici nu prea aveam chef de socializare azi. stam si noi pe iarba si ne bucuram de gradina. uite o cioara. ha-ha o incurajeaza toma sa se apropie si cioara zbarrrr pe-o dugheana ca pupaza lu nica a lu ioan a petrei. ce misto zbori! adauga toma admirativ. nici tie nu ti-a taiat mama ta aripile.
mersi boss, croncane cioara de pe dugheana.
auzi mami, nu mai bine iti iei tu o cafea si-ti pui ordine in ganduri, cat trag si eu un pui de somn la umbrita?
asa facem directore! cum ne organizezi tu pe amandoi de fiecare data. hai da-mi piscatura sa ti-o pup si lungeste-te!
auzi mami.. inca ceva!
ce mai e? 
suna-l si pe tati dupa ce vei fi ordonat gandurile, sa stie ca suntem bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...