Treceți la conținutul principal

coincidente fericite

acum 2 ani cam pe vremea asta, sub acelasi soare, pe acelasi vanticel ma indragosteam de tatalutoma. era inca devreme, dar fluturii se strecurau in stomac perechi perechi. aveam sa nu mai pot trai fara forta cu care fiinta-i ma invita iar si iar si iar sa-i gravitez prin preajma. e la fel de greu de trait langa el. il iubesc asa ditamai cinstitul, ditamai orgoliosul, ditamai intarziatul, ditamai neintelesul cand si cand, ditamai sufletul bun mereu.
am decis sa lasam naibii supararile ultimelor saptamani si sa sarbatorim cu peste si cu vin. tomica s-a alaturat, ca doar povestea punerii inimilor noastre laolalta e intrinsec legata de bataile inimii lui. 
nu prea s-a omorat cu pestele, s-a delectat insa cu o ceapa verde si-a lins un deget de vin, cu capul pe spate si cu 4 dinti de sus la vedere.
l-am pus la culcare si am continuat seara in balcon dezbatand noul meu proiect de suflet. imi trebuie sa stiu de unde isi iau oamenii fericirea, asa ca ii rog sa-mi scrie cateva randuri intr-un carnetel. am de gand sa inramez gandurile tuturor, cand o sa adun o cantitate frumusica de fericire.
si ma intreaba tatalutoma, ieri dimineata cand am plecat nervoasa cu toma la plimbare, de unde mi-am luat fericirea. si zic: de la tanti care vinde marar si patrunjel la colt. am prins-o proaspata, fara clienti si i l-am dus pe tomica aproape, fiindca asa murdara si saraca cum e, emana o energie care ma remonteaza. tomica i-a zambit cald si ea l-a mangaiat pe obraz.
cidat, zice tatalutoma. am plecat din casa nervos, convins ca ma straduiesc sa fac pe toata lumea fericita si in final toti sunt dezamagiti. nu vedeam verdele din jur, vedeam numai gramezile de gunoi. n-aveam niciun gand optimist pentru ziua care mi se deschidea in fata, de fapt nici n-o lasam sa se deschida. o inchideam in fumul tigarii de care nu eram mandru.
mergeam uitandu-ma in jos. la picioarele mele s-a rostogolit o ceapa. am ridicat-o mecanic si-am pus-o in talerul unei tanti care vindea legume la colt. mi-a zis: sa te ajute dumnezeu! nu m-am uitat la ea, dar cuvintele ei parca au crapat negura din sufletul meu si-au strecurat acolo un pic de lumina. am inteles ca fara oamenii nu putem scutura tristetea. si-am mai inteles ca toate zac inauntrul nostru si cu un pic de efort le putem transforma in pozitiv. si ca va iubesc pe tine si pe toma si ca o sa ma straduiesc mai mult.

azi, la 2 ani de cand ne-a pus universul impreuna, il iubesc nu doar pentru cine e, ci si pentru astfel de coincidente minunate cu batrane care vand legume si care au puterea sa alunge tristetea.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet