Treceți la conținutul principal

ultima canicula si gata

35 de grade azi la cairo. s-au zapacit bondarii, polenizau bezmetici de dimineata, cu trompele obosite de-atata vara. 
hai tomica sa-ti vada sfarsitul asta de noiembrie genunchii goi. sa-ti bata vantul cald in plete si sa ne mai bucuram inca o data de canicula, cum s-or bucura bunicii de la pucioasa de prima zapada.
am in plan azi sa merg pe strada cu de toate si sa ma aprovizionez cu nuci, seminte, faina de migdale, fulgi mari de cocos si sa plamadesc niste biscuiti numa buni de rontait te miri cand.
imping caruciorul cu incredere. dau de un fel de bazar al fratiei musulmane si imi bag nasul in boarfe. tatalutoma n-ar zambi stiind ca sunt aici, dar curiozitatea mea nu cunoaste limitari religioase, deci ma aventurez. toma se tine cu o mana de piciorul meu, cu alta testeaza diverse poliesteruri certate cu bumbacul din motive religioase, pun pariu. le zice: nu fiti suparate plasticelor, straluciti cum bumbacul n-ar reusi in viata vietilor. 
ochesc o fusta plisata, rosie. sunt mandra de ea. costa 7 lire egiptene, un pic peste jumatate de euro.
consider ca e un pret mai mic decat limita penibilului, asa ca nu mai stau pe ganduri. toma zice si el ca e brici, deci ramane. in jurul tarabelor sunt vreo 5 baieti. ma plimba de la unu la altu, ca nu pot plati pana nu vine fata de la casa sa-mi faca factura. le spun fiecaruia in parte ca uite banii, ca nu-mi trebuie factura, ca imi place marfa, ca n-o mai aduc inapoi, ca am copil mic, ca tre sa plec, ca v-am pupat.. stai madam, nu poti sa pleci fara factura.. zic ma esti nebun? toma ii arata cheile: hai prietene ca ne grabim..
mergem la magazinul cu nuci, alune, fructe uscate, pastai.. se rasneste, se coace, se cantareste, se rontaie.. pe peretii magazinului numai oglinzi. ma dezmeticesc. arat cam nasol. parul in toate directiile, pantalonii cam lalai.. toma zice: hai ca te salveaza fusta rosie, ai uitat?? da-mi o pastaie d-asta miraculoasa de tamarind si lasa oglinzile.
il ascult, ca e spre binele meu.
intram apoi in magazinul de fainuri. Gasesc faina de migdale si sunt fericita. Iau si juma de kil de fulgi de cocos, sa mai rontaim de plictiseala cand si cand.
agat de pe drum si-un kil de mazare, niste morcovi, o legatura de marar, 3 cartofi si 3 castraveti. a si-o salata.
caruciorul e doldora. mami, nu mai e loc si de mine, zice toma. o sa merg asa.. ca toti oamenii.
ajungem acasa victoriosi. apuc sa pun mazarea pe foc si vine seara. nici nu stiu cand e gata ultima plimbare apoi baita, povestile, cantecele.. tacerea. stam pe perna cu ochii inca deschisi si nu mai zicem niciunul nimic. eu derulez ziua si ma opresc din loc in loc la fusta, la faina, la sucul de rodie. toma poate ca deruleaza si el. poate ca se opreste la porumbul copt, la pastaie, la vreo pisica, la croitor, la taxiul din care si-a scos pletele pe geam, urland la soferii din jur, cu aratatorul stang in sus: baa suparatilor, daca mai vad o moaca nemultumita, fac.. pipi pe mine!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...