te-am adus intr-o lume stricata

toma doarme. am o ora libera.

as putea s-o 'valorific' strangand jucariile din balcon, din baie.. spaland vasele, dereticand.

dar aleg sa ma uit la toata dezordinea, sa asum statica fiecarui lucru nelalocul lui, sa las soarele sa straluceasca iar copilul sa-si doarma somnul sanatos atat cat vor avea sa-l lase mustele.

ca sa intelegeti povestea de azi, trebuie sa va spun un pic cum sunt ierarhizati locatarii blocurilor din cairo.

fiecarui bloc ii corespunde un 'bauab' respectiv un fel de paznic. prin 'mila si bunavointa' locuitorilor instariti, familia bauabului isi incropeste o cocioaba la parterul blocului, uneori fara usa sau ferestre. in cairo ploua de 3-5 ori pe an si in reprize de vreo 10 minute deci saracii nu prea au motive sa intre in panica.

mobila si-o procura din ce arunca bogatii cand se mai plictisesc, iar painea si-o cumpara spaland masinile bogatilor in fiecare dimineata. 

un fel de tiganiada, repartizata pe coloane, daca va e mai usor sa vizualizati umano-structura orasului.

foarte rar gasesti o cladire care sa refuze asumarea unor astfel de sclavi buni la toate. de altfel politia si serviciile secrete sunt mana in mana cu bauabi, care stiu tot ce misca in casele tuturor stapanilor lor. fiindca bauabii nu doar spala masinile scumpe ale norocosilor detinatori de apartament, dar le si cara cumparaturile, le curata casele, le leaga sireturile... le.. tot.

iar acum cand scriu asta, apreciez proprietarul blocului in care ne-am mutat, pentru gospodarirea propriei avutii, fara a-si externaliza treburile murdare punandu-le in carca atarnatilor.

o natie intreaga de bogati aruncand haine stralucitoare in mainile gata deschise ale saracilor. saraci care cunosc fiecare sertar al caselor stapanilor, fiecare grija, fiecare plan. saraci care la nevoie isi toarna stapanii si apoi se fac ca ploua, in tara in care cerul a uitat definitiv sa ploua.

se clatina blocurile de-atata lipsa de coloane vertebrale. 

poate ca suntem singurul bloc pe o raza de 500 m fara bauab. singurii care-si cara singuri cumparaturile si-si spala singuri casa.. cand au chef. azi nu!

de pe geamul de la bucatarie vad in cocioaba bauabului de vis-a-vis. o gagica isi face curat in dulap, sorteaza maldare de haine, mai multe ca ale mele. peretele cocioabei e peretele blocului, o polatra stramba tine loc de acoperis. in copacii care imprejmuiesc blocul stau cateva pisici. bogatii considera copacii drept parte din out-doorul casei lor iar saracii stau cu copacii in casa. 

o amica ingrijorata m-a anuntat zilele trecute ca in bloc la ea se muta o familie noua. bauabul are deja in plan un pret maricel pentru spalatul de masina si curatenia casei, drept urmare a instiintat fiecare familie de bogati sa nu care cumva sa-l dea in vileag.

iar amica mea, fata de buna credinta, nu stie cum sa procedeze fiindca atitudinea bauabului i se pare cam indrazneata.

ooooff tomica tomica.

te-am adus intr-o lume stricata.

ti-am pictat casa in culorile curcubeului si-am crezut ca e suficient. iesim din ea si nu stiu ce sa-ti spun despre oameni. oamenii astia multi la care tu razi pe degeaba, scotandu-le inimile din cutiile toracice ferecate de-atata teama de asumare.

oamenii nu se iubesc pe ei tomica. isi dau mizeria de la unul la altul, fara sa puna mana pe ea, s-o inteleaga, s-o cearna, sa devina mai buni, mai adevarati.

ma doare sa te plimb printre gunoaie, sa te mint despre o lume care nu exista.

dar tu esti baiat destept. stii deja ca peste tot sunt si bune si rele. ca oamenii au cam pierdut valorile esentiale, dar eforturile lu tati, rabdarea mea si zambetul tau i-or ajuta un pic cate un pic sa le recastige.. atat cat ne-om pricepe si noi sa ramanem fericiti.