zbor in 6 pasi

ziua se trece la bune.

dintele cu bucluc a iesit. o liniuta alba ca zapada- pe care n-o vedem nici iarna asta. neg melancolia care mi s-a furisat in suflet la inceput de poveste si ma incarc cu speranta ca ii aduc pe ai mei de la zapada la camile. hoop, s-a intors voia buna.

dimineata s-a colorat cu ditai sacul de jucarii care i-au parvenit norocosului de tomica, de la copiii mai mari a doua prietene de aur.

nominez un laptop de bebelusi mai sofisticat decat asta de la care transmit.. doar doar m-o lasa tomica in plata mea mica si si-o vedea de afacerile lui.. si un set de bucatarie, din aluminiu, care a rezistat vreo 3 generatii americane, irlandeze si ce natii de manute s-or mai fi delectat cu cescutele, ceainicul, polonicul, tacamurile minuscule de care stiam ca se va indragosti si toma. muta ceaiuri invizibile dintr-un ibric in altul, coace briose de aer si ni le aduce sa le gustam calde. manca-l-ar mami de priceput.

am plans un pic de magia datului si primitului, apoi am reorganizat avutia lu tomica, in: carti/ muzica/ bucatarie/ gradinarit/ masinute/ electronice/ diverse. 

mi-a placut paleta de activitati cu care se preocupa zilnic si gandul ca n-avem televizor mi-a mai gadilat orgoliul inca o data. m-am recompensat cu un baton de miere neagra si susan.

am pus intr-o caserola un castravete taiat in 4 si-am iesit afara.

tomica a infruntit cum zice mamaia fiecare bucata de castravete.. apoi a pus capacul si mi-a inmanat cutia. il mai pup o data, asa de organizat ce e.

mai mentionez ca pe afara sta numai cu cheile in mana. e stapanul tuturor usilor, deschide cu ele toate lacatele inimilor ferecate, toate portile inganduratilor cu care ne intersectam. toata lumea ma atentioneaza: vezi c-ai uitat cheile in mana copilului. zic n-am uitat nimic, altfel nu se poate.

azi in gradina, si-a facut curaj si-a legat vreo 6 pasi. prima intentie, prima izbanda. cheile zornaiau in mana dreapta. increderea din zambetul lui nu incape in nicio metafora de-a mea. ce saraca sunt si eu in cuvinte, vai de fondu meu lexical tomica. 

am simtit ca se apropie clipa magica si-am filmat pasii aia 6 cu telefonul, pentru vesnicie. ca sa aiba si tatalutoma de ce plange la noapte.

asa m-am emotionat c-am sunat gradinita de care m-am rupt, reamintindu-le de datorie. un telefon la cine trebuie si s-a rezolvat. vin si banii tomica. nu multi, dar ai nostri.

hai sa-ti iau un kil de spanac de la babuta noastra preferata si sa cinstim fara lacrimi prima desprindere, primul zbor, ca uite nici nu stiu cand te-ai facut mare. atat de intens voi fi trait fiecare farama de clipa.