sunt obosita. imi vine sa fiu trista, sa ma scotocesc de nemultumiri si sa le las sa ma inveleasca. peste tot oful, o musca. ce buna e maica-mea la prins muste. ah mami daca mi-ai prinde musca si mi-ai face un masaj..
ma spal pe dinti si storc ziua de momente bune. castiga detasat momentul in care am intrat la toma in clasa azi, dupa 4 ore. era cu spatele. mi-a auzit vocea, s-a intors, i s-a luminat fata, a zis ma-ma, apoi s-a tarat pe genunchi si coate pana la mine - 6 mutari, am numarat.
haide haide, i-am zis. a razbit. l-am luat in brate. s-a lipit de mine, apoi s-a intors triumfator la ingrijitoare care i-au spus un fel de: te-am vazut da, fericitule!
apoi mi-a desfacut siretul de la bluza si s-a servit cu niste lapte.
ce mandra am fost de el. ce baiat mare am! cum isi vede el de nevoi cu bucurie.
si aproape ca m-as lua cu alte neajunsuri si as uita sa ma multumesc chiar si doar cu momentul asta magnific, dar apoi imi vine in minte privirea pierduta a unui copil cu nevoi speciale, coleg de-al lui toma.
si mi se face rusine de toate vaicarelile, de nemultumirile mele labartate, de temerile mele nedrepte.
sa-mi fie cu iertare!
Ce bine le zici! Eu am momente in care inchid ochii (putin, ce-i drept, sa nu faca Rebecca vreo tumba si sa sara din pat) si ma gandesc la toate momentele in care-mi sare inima din piept de fericire la fiece zambet daruit de minunea mea! Dar si mie mi se intampla sa uit pentru cateva secunde cat sunt de bogata, si-mi vine sa-mi trag o palma..ca am pierdut o secunda, poate, in loc s-o savurez cu puiuta mea!!!
RăspundețiȘtergere